Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Rușor face parte din Protopopiatul Ortodox Lăpuș, până în anul 1994 fiind filia Parohiei Copalnic Mănăștur.

Localitatea Rușor a aparținut din cele mai vechi timpuri Cetății Chioar. Este atestată documentar începând cu anul 1528, sub denumirea de Dragumerfalwa, nume primit de la Ioan Dragomir, venit aici din Dragomirești, Maramureșul Voievodal. În anul 1677 a primit numele de Rușor care s-ar traduce „Între Ape” și în 1913 se mai numea Rozsapatak adică „Valea Rozelor”.

Satul este situat în Depresiunea Copalnic Mănăștur, fiind limita de est a comunei cu același nume, pe drumul ce duce spre Târgu Lăpuș, pe valea râului Bloaja, la nord având Masivul Preluca.

Ca evoluție istorică, la 1543 apare ca fiind proprietatea văduvei lui Dragffy Gaspar, în 1553 a lui Dragffy Gheorghe, în 1556 a lui Bathory Ștefan, iar după 10 ani aparține Chioarului. La 1583 satul este arendat de Herberstein Felician și urmașii lui. Din noiembrie 1599 până în septembrie 1600 trece sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Până în 1603 este parte a voievodatului Copalnic Mănăștur, apoi intră în Oficiolatul Cernești. Între 1699-1784 este posesia familiei grofului Kornis Sigismund, la 1820 a grofilor Teleki și din 1898 a familiilor Petrovan, Dragomir, China și Tâmbuș. Demografic avem în 1543-12 capi de familie, în 1634-42 locuitori, în 1900-444, 1966-410 și în anul 2011-263 persoane.

Istoricul bisericii parohiale

În Rușor se știe de existența a trei biserici, dintre care primele două, din lemn, în stilul celei din Șurdești și Plopiș, nu au rezistat timpului. Prima a fost ridicată pe locul numit „Poarta Lisăștilor” și avea hramul „Sfântul Dumitru”. Cea de a doua biserică, cunoscută în sat ca „Biserica veche” a fost vândută pentru construcții, din ea făcându-se două șuri.

Lăcașul de cult actual este construit din piatră și cărămidă în anul 1880, așa după cum rezultă și din inscripția de pe turn și are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”. Meșterii care au ridicat biserica au fost Maftei Pop din Copalnic Mănăștur și Tănăsie Farcaș din Vad, ajutați de Dumitru Popi din Rușor.

Biserica avea trei clopote turnate în 1864 și 1886, care au fost luate de administrația austro-ungară. Actualele clopote sunt turnate, unul în 1908 și două după 1920. A fost renovată între anii 1945-1946. În anul 1975 s-au tencuit pereții pe interior și exterior, s-a învelit acoperișul cu tablă și s-a împrejmuit cu gard.

Biserica are un plan tip sală, cu dimensiunile de: L=30m și l=12m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul clopotniță angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de bulb.

Vechea pictură în stil realist s-a degradat în timp. Între anii 1979-1980 s-a repictat biserica, bolta în tehnica frescă iar pereții în tempera. Toate costurile lucrărilor au fost suportate de credincioși. În ziua de 27 iulie 1980 a avut loc slujba de sfințire, oficiată de I.P.S. Sa Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului-Feleacului și Clujului, preot paroh fiind pr. Nechita Alexandru.

Un amplu proiect de modernizare a bisericii a fost demarat în anul 2020 la inițiativa preotului Ioan Nechita și care a vizat :

• Reabilitarea acoperișului și a turlei centrale
• Reabilitarea fațadelor exterioare
• Reabilitarea pronaosului și a casei scărilor
• Reabilitarea altarului și refacerea picturii, precum și construirea unui nou proscomidiar și veșmântar
• Înlocuirea pardoselii în altar și pe solee
• Achițizionarea și montarea unui sistem automatizat de acționare a clopotelor
• Achiziționarea unui sistem de sonorizare
• Montarea unui sistem de drenaj
• Montarea unei alei perimetrale din pavaj de beton
• Construirea unui lumânărar din cărămidă
• Amenajarea curții bisericii și a capelei

În cadrul proiectului ,, Nici o comunitate parohială fără capelă mortuară,, inițiat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, a fost construită o capelă mortuară, în suprafață de 78 mp. În prezent continuă lucrările de refacere a picturii în naos, precum și cele de reabilitare a gardurilor și a căilor de acces în curtea bisericii.
Dintre preoții ce au slujit aici amintim: pr. Dumitru și pr. Vasile (1733), în 1766 a existat un preot ortodox al cărui nume nu-l știm, pr. Ioan Tâmbuluș (1835), pr. Iacob Simion (1867), pr. Vasile Bota (1877), pr. Ioan Dragomir (1898, menționat pe clopotul din 1908), pr. Emil Dragomir (1914), pr. Buda Victor (1970), pr. Nechita Alexandru (1970-1994), pr. Bertea Constantin (1994-1998), pr. Țiplea Vasile (1998-2002), pr. Nemțiu Ioan (2002-2003), pr. Nechita Alexandru (același, 2003-2006) și pr. Achim Vlad Claudiu (2006-2019), pr. Nechita Ioan Dorin (2019-prezent )

Cimitirele

Parohia are două cimitire: unul pe locul fostei biserici de lemn unde se găsesc cruci de piatră din secolele XVIII-XIX și cimitirul cel mare al satului.

Activități culturale și filantropice în trecut

În anul 1835 se înființează o școală în Copalnic Mănăștur la care se înscriu și copiii din Rușor. Știri despre existența unui învățător în localitate nu avem până la 1914, când este amintit Ioan Bîrlea, care activa aici.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Rușor are astăzi 331 credincioși. Preot paroh este pr. Nechita Ioan Dorin, cântăreț Cadar Andrei, paraclisier Onișe Augustin și prim epitrop Pop Marius. În fiecare duminică, are loc programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”. Se deruleaza cu caracter permanent proiectul social,cultural, misionar si filantropic ,, Urmandu-L pe Hristos,, , care are ca scop promovarea valorilor ortodoxiei la nivelul comunității parohiale.

În fiecare an, la sărbătoarea Rusaliilor se organizează parada portului popular din Chioar, iar la sărbătorile mari ( Nașterea și Învierea Domnului ) programe religioase-artistice susținute de copiii și tinerii parohiei. Toți membrii Bisericii se implică în sprijinirea cazurilor sociale și medicale din zonă și în colectele naționale pentru cei nevoiași.

Bibliografie
1.Sfânta Evanghelie, Însemnare.
2.Cătană Marius Cibian, pr. dr., Repertoriu al Bisericilor românești de zid din județele
Maramureș și Satu Mare, sec. XVII-XIX, Teză de doctorat-manuscris, Cluj Napoca,
2014.
3.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
4.Florian Nechita, pr, Istoria Bisericească a satelor din comuna Copalnic Mănăștur, Teză de
licență-manuscris, Sibiu, 1978.
5.Horgoș Florina Adriana, Monografia dialectală a satului Rușor, Teză de licență-manuscris,
Cluj Napoca, 2014.
6.Pisania Bisericii Ortodoxe Rușor.
7.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei,
1968.