Istoricul parohiei

Înființarea parohiei nu a fost surprinsă în documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș din 1777 menționând că Parochia Szacsaliensis Mater, statim cum Impopulatione pagi erecta.

1365. Sub denumirea ”Ket – Zeliste”  -două Săliști – Săliștea de Sus și Săcel,  satul este pomenit pentru prima dată în 2 februarie, când documentul menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ”Ket – Zeliste”.  

1453. În 31 mai într-o diploma emisă de Iancu de Hunedoara satul este pomenit cu numele ”Kis Zachal.”  În decursul timpului satul a purtat mai multe denumiri: 1453 Kis Zachal, 1468 Szatzal, 1486 poss. Zachel, Zachol, 1495 Zachyall, 1828 Szatsal, 1851 Szacsal, 1909 – 1919 Izaszacsal și Săcel după 1919.

1543. Este pomenit nobilul Pop(a) Lazăr, primul preot al cărui nume îl cunoaștem. 

1579. Într-un document de partaj, al principelui Cristofor Bathori, referitor la bunurile din Săcel, sunt pomeniți „doamna Eudochia Șușca, soția legitimă a lui Gheorghe presbiter, nobil din Săcel.” 

1620.    Prima mențiune despre biserică o avem dintr-o însemnare de  pe un Triod primit de la Mănăstirea Peri. 

1662. În acest an se cumpără un clopot, după cum mărturisește inscripția de pe el  „Sonet vox tua inavribus mes, A.D. 1662.” 

1717.   În 2 septembrie în drum spre Borșa tătarii aprind cele două biserici din sat. 

1720.  În partea de sus a satului se ridică  biserică cunoscută ca a Măgdăeștilor, cu hramul Sfinții Voievozi Mihail și Gavril, probabil pe locul bisericii distruse de tătari. Ea a fost folosită până în anul 1874, când în urma unui incendiu pornit de la o casă din apropiere, biserica a ars împreună cu câteva case.

1728. În partea de jos a satului, în locul numit Burnăreasa se ridică o biserică cunoscută ca  biserica Rățănilor, cu hramul Sfinții Voievozi Arhistrategii Mihail și Gavril, probabil pe același loc ca și cea aprinsă de tătari. Biserica a fost folosită până în anul 1913 când s-a terminat biserica de piatră, iar doi ani mai târziu în 1915, ea  este demolată, iar lemnele folosite ca și combustibil la arderea cărămizilor pentru casa parohială.  Icoanele si alte obiecte au fost transferate în noua biserică.

1726 – 1728.  Nobilul Vasile Boer, fost pretor (seful poliției) al Ierașului de Sus în 1722, construiește o mănăstire, probabil în locul numit azi Dâmbu Mănăstirii.

  În anul 1728 biserica era gata și înzestrată cu toate obiectele de cult necesare  după cum aflăm dintr-un pomelnic  al familiei:  „Pomelnic din 1728 m(esi)ța fevruaria 6 zile. Pomenește Do(a)mne pe Boer Vasile… Acest pomelnicu a jupânului Boeri Vasilie făcutu ca s(ă) să omenească aceste fețe creștinești care-se scrisă, mai susu, de Dumnezău ertate și de preuți pomenite într-ai nezvîrșiți”. 

Dintr-un alt pomelnic al familiei, ajuns prin cine știe ce împrejurări la mănăstirea Giulești, aflăm câteva nume, posibili slujitori și viețuitori la mănăstire: ”Pomenește Doamne sfînt lăcașul acesta, pe preotul Macovei și soția, Nastasia și monahul Antonie, monah Tofan și monahia Todosia și copiii săi Ionaș și soția. Acest pomelnic a lui Boer Vasile din Săcel pentru sufletul său …” 

Mănăstirea nu a avut viață lungă,  funcționând probabil atâta vreme cât au fost în viață ctitorii. Tit Bud menționează că biserica mănăstirii a fost  vândută/donată locuitorilor din Sighet cândva între anii 1746 – 1754,  cel mai probabil înainte de 1749,  întrucât ea nu este înregistrată în Vizitația din 1749 care inventariază mănăstirile din Maramureș .

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm  că în sat sunt două biserici de lemn cu turn în stare bună, acoperite cu draniță. Una este pictată în totalitate,  cealaltă  cu puțină pictură, una a fost binecuvântată de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735), cealaltă de vicarul Grigorie Bulyko (1740 – 1742). Există antimise de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733), un potir de argint aurit și unul din cositor.  Într-una sunt două candelabre din cupru  iar în cealaltă din lemn argintat și cu pietre prețioase, incinta este cu garduri și cimitirele la fel. În sat erau patru preoți:  Ionaș Magdă(u) hirotonit de episcopul Dosoftei al  Maramureșului (1718 – 1735), Vasile Burnar  și Ioan Petru   hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745) și cel mai vârstnic dintre ei Burnar alias Popa Ionaș hirotonit de episcopul Ioan al Aradului.

1762. Dintr-un pomelnic al familiei Petăr aflat la parohie aflăm că în acest an a fost pictat altarul altarul bisericii din jos a Rățănilor pe cheltuiala lui Petăr Gheorghie și a soției sale  Vlad Titiana. 

1765. O inscripție din naosul bisericii din jos, a Rățănilor, aflată deasupra ușii, consemna că în acest an s-a pictat biserica cu cheltuiala  lui Radu Gregorie, și soața sa Măriuța, și Ștefan și Zahari și Aoșanu Mihai și soața lui Marica.  

1819. Altarul bisericii Rățănilor este repictat după cum aflăm dintr-o inscripție aflată deasupra ușilor împărătești și consemnată de Bîrlea în 1909. Inscripția consemnează numele parohului – Vasile Trifoi și numele donatorilor, dar nu menționează autorul picturii.

1838. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1874. Într-un  incendiu pornit de la o casă din apropiere, biserica de sus a Măgdăieștilor a ars împreună cu câteva case. 

1900. La sfîrșitul anului 1900 o parte din credincioșii din Săcel părăsesc biserica greco catolică și revin la biserica ortodoxă, înființând prima parohie ortodoxă din Maramureș. Până în 1948 această parohie va purta numele de Parohia Ortodoxă Săcel, după care va primi numele de Parohia Săcel II.

1905 – 1909. În partea de jos a satului  la inițiativa preotului Ioan Tarția, se construiește o biserică  de zid în stil romanic, de către o echipă de meșteri italieni ajutați de către credincioși.

1913.  În 29 iunie, biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril este sfințită de episcopul Vasile Hossu de la Gherla.

1915. Se construiește casa parohială.

Vechea biserică de lemn a Rățanilor din Burnăreasa, nefolosită deja de doi ani, este demolată, iar lemnele folosite ca și combustibil la arderea cărămizilor pentru casa parohială.  Icoanele si alte obiecte au fost transferate în noua biserică.  

1935.   Sub păstorirea preotului Ioan Găzdac este înlocuită învelitoarea de pe acoperișul bisericii cu tablă zincată.    

1973 – 1975. La inițiativa preotului Andreica Gheorghe biserica a fost pictată în tehnica fresco de către pictorul Ioan Taflan din București. 

1975. În 9 noiembrie  s-a resfințit biserica de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira Maramureșeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Cu această ocazie  la cererea credincioșilor, s-a schimbat hramul istoric cu hramul  Sfinții Apostoli Petru și Pavel. 

1990. Sub păstorirea preotului Iusco Ioan este înlocuit iconostasul.

1994. Sub păstorirea preotului Tomoiagă Grigore este construit un altar de vară și o sală de mese.  

1995. Este înlocuită ușa de intrare cu una din stejar donată de Grad Petru cu familia.

2003. S-a construit noul pridvor al bisericii, pictura fiind executată de pictorul Teodor Magdău din Săcel.

2010. Începând cu acest an  sub păstorirea preotului Iuga Dumitru,  biserica a trecut printr-un amplu proces de restaurare: s-au făcut subzidiri sub toată biserica, s-a refăcut fațada, s-a reorganizat altarul refăcându-se prestolul și s-a făcut un iconostas nou. 

2020.  S-a început construirea Centrului social misionar Justinian Arhiepiscopul.

Starea patrimonială cuprinde azi biserica de zid monument istoric cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, având Cod LMI MM-II-m-B-04631,  un altar de vară din lemn,  o casă parohială din anul 1915, Centru social misionar Justinian Arhiepiscopul  și trei cimitire: unul lângă biserică, al doilea în locul numit Dâmbu Mănăstirii și al treilea în Burnăreasa al Rățănilor.  

La parohie se păstrează 16 cărți de sec XVIII – XIX, și cinci icoane din secolul XVII.  

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1543          Pop(a) Lazăr  

1579            Gheorghe Șușca și soția sa legitimă Eudochia/Georgius prota de Zathyel cum consorte sua Odothia.  

1618           popa Petraș 

1698           popa Georgie din Săcel 

1699 – 1707  popa Simeon, popa Ștefan.  

1699 – 1725  Lavislau (Vasile ) Burnar.  

1715 – 1751 Burnar alias Popa Ionaș în conscripția din 1715, Ioan Buruak în vizita din 1751, hirotonit de episcopul Ioan al Aradului. 

      ? – 1749     Ioannes Gantolya 

1734/45 – 1751 Vasile Burnar, hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1734/45- 1751  Ioan Petru  hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1718/33 – 1751 Ionaș Magda(u)  hirotonit de episcopul Dosoftei al  Maramureșului (1718 – 1735).

1744 – 1784  popa Ionașco Pleșu Bale(a) și cu gazda sa Ileana,  protopop al Vișeului 1752(4) – 1770. 

1764 – 1775/78 Grad Vasile  archi presbiterum – protopop al Vișeului 1770 – 1774.

1775 – 1780    Mihai popa Lupu 

1781 – 1803 preutul Samson/ Simeon Szima  

1803 – 1804   Ioan Koman (1774 – 1825?)

1814  sau mai devreme – 1831  Vasilie Trifoiu la beneficiu superior. 1835 pensionar

1831 – 1857 parohia din sus este vacanta. 

1814 – 1831  Demetriu Pop la beneficiu inferior. 

1831 –  1840 Ștefan Simion la beneficiu inferior  pomenit ca și  ajutor în 1829. 

1841 – 1900 Ioan Gyenge de Csik Jenofalva  la beneficiu inferior. 

             1894  Georgiu Petrovai ajutor  

             1898 – 1900 Alexandru Coman  ajutor. 

1900 – 1902   administrată de capelanul Alexandru Coman

1903 – 1926   Ioan Tarția 

1927 – 1957   Ioan Găzdac  

1958 – 1966   Mihali Simion  

1967 – 1968   Bondor Romulus  

1968 – 1974  Andreica Gheorghe 

1975 – 1993  Iusco Ioan   

1993 – 2008  Tomoiagă Grigore  

2008 – prezent Iuga Dumitru  

Istoricul parohiei

Istoria parohiei începe în ultimul an al secolului XIX când o parte din credincioșii din Săcel părăsesc biserica greco catolică  în favoarea bisericii ortodoxe. După multe șicanări reușesc să înființeze o parohie ortodoxă să construiască o capelă iar mai apoi o biserică și să creeze  curentul pentru revenirea la ortodoxie și a altor comunități.

1900.  În octombrie – decembrie 1900 mai mulți locuitorii din Săcel au început a părăsi biserica greco catolică în favoarea bisericii ortodoxe. După moartea parohului Ioan Gyenge (+1900) și odată cu instalarea preotului Mihail Pop din Săliștea de Sus pe care sătenii nu l-au vrut, mai mulți locuitori părăsesc biserica greco catolică și pornesc demersurile pentru trecerea la confesiunea ortodoxă.  

În 9 decembrie, având adeverințele de trecere  a unui număr de 416 persoane, o delegație condusă de Ioan Magdău a lui Ilie a ajuns la protopopul Dejului, Teodor Herman, cerând înființarea unei parohii ortodoxe. Delegația cu recomandarea protopopului ajunge la Mitropolia de la Sibiu care primește în sânul bisericii 194 de familii, delegând pe protopopul Teodor Herman să organizeze parohia și să le sfințească o capelă. 

În 17 decembrie Protopopul Dejului, pleacă la Săcel fiind însoțit de preotul Grigore Crăciunaș din Ciubanca (jud. Cluj). 

A doua zi, în  18 decembrie 1900 (31 decembrie calendarul nou) este înființată și organizată parohia ortodoxă Săcel, protopopul prezentându-l credincioșilor pe pr. Grigore Crăciunaș cel care va administra parohia. 

În 20 decembrie (2 ianuarie calendarul nou) având acceptul verbal al vicecomitelui (subprefect) sfințește o casă de rugăciune, după care ”mort de frig și oboseală” se întoarce la Dej.

1902. 38 de credincioși sunt dați în judecată  pentru falsificarea adeverințelor de trecere, iar alți 4 sunt acuzați de instigare la ură împotriva confesiunii greco catolice, a  statului ungar și a națiunii maghiare.  Reușesc să câștige procesul anul următor fiind achitați. 

După multe insistențe la autoritățile statului, parohia  primește  acordul de a construi o clopotniță.

1915 – 1916.  Întrucât parohia nu a primit acordul să construiască o biserică,  s-a   construit o casă, pe un teren cumpărat de Consistoriu de la Sibiu, transformată în capelă unde s-a slujit până în 1934. Capela cu hramul ”Sfânta Treime” a fost binecuvântată în 18 septembrie 1916 de către parohul Alexandru Ciocaș și Pavel Moldovan parohul din Dragomirești. 

1932. Sub coordonarea preotului Vasile Magdău, pe terenul cumpărat de la crâsnicul Burnar Gheorghe,  în 12 iunie  s-a pus piatra de temelie la biserica de zid cu hramul ”Pogorârea Sfântului Duh”.  

1934. Biserica este pictată de către pictorul Eugen Profeta din Cluj și sfințită în data de 8 septembrie  de către episcopul Armatei,  Ioan Stroia.

1935. Vechea capelă a fost demontată, iar lemnele au fost folosite ca și combustibil pentru  arderea cărămizilor necesare la construirea casei parohiale. 

1937. Începută în  1937, casa parohială  s-a finalizat abia în anul 1960.

1940 – 1944.  În urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului este desființată de autoritățile hortyste, preoții expulzați, iar bisericile închise.  Preotul Vasile Magdău protopop al Vișeului  este expulzat în România în 1 noiembrie, iar  biserica închisă și credincioșii trecuți cu forța la greco catolici.   

În 1943, a doua zi de Paști, episcopul Nicolae Colan al Clujului  a făcut o vizită la parohie slujind Sfânta Liturghie.

Biserica a fost redeschisă la 1 decembrie 1944 de către preotul Andreica Vasile din Vișeu de Sus, iar viața parohiei se reia. 

1979 – 1980. Pictura este renovată de pictorul Toader Magdău, fiu al satului si binecuvântată de arhiepiscopul Teofil Herineanu al Vadului Feleacului și Clujului.

1999 – 2005. S-a construit o nouă casa parohială. 

2008. În 7 octombrie se înființează parohia Săcel Iza cu un număr de 750 de credincioși, coordonată de preotul Zubașcu Ioan Macovei

2017 – 2022. Sub păstorirea preotului Cupșinar Vasile, biserica trece într-un amplu șantier de renovare: s-a refăcut masa sfântului altar, s-a repictat biserica în tehnica fresco de pictorul Emil Dunăre, s-a realizat un cafas  și un iconostas nou, iar în curtea casei parohiale a fost ridicat un impresionant altar de vară din lemn după forma bisericii.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserica cu hramul Sfânta Treime, o casă parohială, un așezământ social – sală de mese/ compus din bucătărie și sală de mese,  o clopotniță, un impresionant altar de vară din lemn  și trei cimitire.

Preoții slujitori

 1901 – 1903 Grigore Crăciunaș din Ciubanca. El este ajutat din când în când de  capelanii Gheorghe Ghețe din Berința și Vasile Gog din Olpret (azi Bobâlna jud. Cluj).

1903 –  Vasile Gog junior  din 15 ianuarie până în 3 octombrie. 

1904 – 1908 Victor Both.  El este ajutat de parohul Petru Both din Săcătura. 

1908 –  Ilarion Boțiu  din martie până în octombrie. 

1908 – Vasile Gog senior paroh în Olpreț (azi Bobâlna jud. Cluj) din noiembrie  până în 16 decembrie.

1908 – 1909 Dumitru Păltinean, paroh în Ciceu Corabie (jud. Cluj) din 23 decembrie până în 10 martie.  

1909 – 1913 Vasile Maximilian din 15 martie până în 24 mai 1913. 

1913 –  Ioan Dăncilă, paroh în Geoagiu de Sus (Jud. Alba) în mai – august. 

1913 – 1914 Traian Maxim, paroh în Avrig din august în septembrie.  

1914 – 1919 Alexandru Ciocaș, capelan în Cărbunari sub îngrijirea căruia s-a construit   primă capelă între 1915 – 1916.  

1919 – 1922 Pavel Moldovan paroh în Dragomirești, ajutat de ieromonahul Antonie Bâznog.

1922 – 1927 Ioan Arcaș 

1927 – 1940    Vasile Magdău, protopop al Vișeului între anii 1937 – 1940 și 1945.  

1940 – 1941    Danci Vasile 

1941 – 1944 Biserica este închisă de autoritățile hortyste. 

      1945          revine protopopul Vasile Magdău  

      1946          Racolța Vasile

      1947          Nistor Isaia 

1947 – 1948 Ioan Constantinescu 

1948 – 1951 Ahimandrit Vincențiu Balaș 

1951 – 1958 Tuța Ilie 

1959 – 1990 Enache Tocilă Sibianu 

1990 – 2006 Antal Sorin 

2006 – prezent Cupșinar Vasile 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 2008 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Pe fondul evoluției demografice și mai ales datorită extinderii localității Săcel spre Moisei s-a pus problema înființării unei parohii în această zonă.

2008. În data de 7 octombrie se înființează parohia Săcel Iza, prin rearondarea Parohiei Săcel II, coordonată de preotul Zubașcu Ioan Macovei având 750 de credincioși.

La 1 noiembrie este transferat preotul Zubaşcu Ioan Macovei de la Protopopiatul Vişeu, de pe postul de preot misionar, la Parohia Săcel-Iza, iar în 21 noiembrie se săvârșește prima Liturghie în noua parohie într-o casă renovată. 

După multe căutari şi încercări familia Mircea Ioan a donat un teren pe care să se ridice noua biserică atât de necesară pentru credincioşii de pe Iza. 

2009. În data de 25 martie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al episcopiei Maramureșului și Șătmarului binecuvintează capela unde se săvârșesc sfintele slujbe și pune piatra de temelie la biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena.

2010. În 8 martie au început lucrările la demisolul bisericii care s-au finalizat la mijlocul lunii iunie. Demisolul a fost construit din beton și blocuri mari de piatră de carieră donată de ing. Vlad Gheorghe.

2011. În 2 mai o echipă de meșteri din Bârsana condusă de Bența Ioan a început ridicarea noii biserici din lemn, ce a fost finalizată la sfârşitul aceluiaşi an.

2012.  Se instalează iconostasul realizat din lemn de stejar de meșterul Mihiș Viorel din localitatea Baba, jud. Maramureș, iar icoanele au fost pictate de Grădinar Victoria Alina din Cluj Napoca.

  Inginerul Vlad Gheorghe din Săliştea de Sus şi Şuşca Ioan din Săcel cumpără două clopote.

2013. În 26 mai, biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2016 – 2019.  S-a construit casa parohială și un altar de vară din lemn de stejar.

2021.Se construiește un lumânărar din carămidă cu un foișor acoperit cu draniță.

În 24 octombrie, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul binecuvintează altarul de vară, lumânărarul și casa parohială.

 

Situația patrimonială a parohiei cuprinde biserica de lemn cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, un altar de vară, lumânărarul și o casă parohială.