Lăcașuri de cult în localitatea

Parohia Ortodoxă Sălsig

Hramul: Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil
Număr de credincioși: 1075
Adresa: Nr. 413, Loc. Sălsig, Cod 437300, Jud. Maramureș
Protopopiatul Chioar
Paroh
Pr. Damian Bot
Data nașterii: 01.07.1978
Telefon: 0745300951

Istoricul Comunității Parohiale

Parohia Ortodoxă Sălsig face parte din Protopopiatul Ortodox Chioar din anul 2014, anterior aparținând Protopopiatului Baia Mare încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea.În 1936, documentele certifică parohia sub jurisdicția Protopopiatului Silvaniei, iar anterior acestui an, adică din 1835 aparținea de ProtopopiatulBăsești/Illesfalvensis al VicariatuluiSilvaniei.

Prima atestare documentară a localității datează din anul 1387dar se poateafirma cu certitudinecăea s-a întemeiatmultmaidevremedatorităcondițiilorclimaticeși de mediufavorabile.EaaparțineCetățiiArieșului, situată pe partea dreaptă a râului Someș și era format numai din țăraniromâni,fiinddenumităZelzeg.Pe parcursulanilordupă cum estemenționatînlucrarealuiCoriolan Suciu “Dicționar Istoric al localităților din Transilvania” localitatea devineZelteg-1464,Szelszegg-1555,Szelszigg-1733,iarSelsigîn 1854.

Date privindpopulațiaexistă din anul 1850.Redămsituațiapopulației:în 1850 erau 1892 locuitori,în1880erau1168 de locuitori,în1900erau1268 de locuitori, iar 1977 au fost 1731 locuitori.

În 1476,Sălsigulfăceaparte din ComitatulSolnocului de Mijloc conform uneidaniifăcute de regeleLudoviccel Mare al Ungariei.Înanul 1566 localitateaSălsigaparțineDomeniuluiCetățiiCehuSilvaniei.

În Anul 1642 așezarea a fost incendiată de soldații austrieci,asemeni altora care erau locuite în totalitate de români.În Epoca feudal marea majoritate a românilor din Transilvania au dus-o greu, au simțit o puternicăoprimare social șinațională,iobagi fiind pe moșiile nobililor unguri sau austrieci.

Perioada Dintre Cele Două Războaie Mondiale a fostunadintrecelemaifaste din istoria localității din punct de vedere social, economic și spiritual,urmând, de altfel,starea întregii națiuni române.

Istoricul bisericii parohiale

După cum este menționat în documente, locuitorii Salsigului aveau Biserica din vremea când erau pe malul drept al Someșului.Atunci Când s-au mutat pe malul stâng au mutat biserica din lemn pe care o aveau, ceea ce dovedește că erau creștini adevărați, oameni cu frica de Dumnezeu. Construcția Bisericii Actuale a început în anul 1886 și s-a încheiat în anul 1890, în timp ce preot mera Teodor Indre.I-au urmat Ioan Nistor,apoi Andrei Centea, după care din anul 1928 Vasile Merlas.

Se știe că biserica a fost sfințită cu toată solemnitatea în duminica a 24 după Rusali În data de 27 Noiembrie 1911 când s-au terminat toate lucrările, în prezența a 22 de preoți și numeroși credincioși.

Șirul preoților atestați Documentar Începe cu:în anul 1733 estemenționatpopaUrsul ca preot ortodox, în anul 1797 este menționat popa Chifor Dulf,înanul 1824 aflăm în Sălsig ca preot pe Luca George.La anul 1858 îlaflăm ca preot în Sălsig pe protopopul Nicefor Ossian un preot cu o cultură deosebită.În Vremea Lui s-a edificat Școala confesională din material de lemn.După el urmează Teodor Indre,apoi urmează Ioan Nistor(1896-1905),Andrei Centea( 1905-1927),din anul 1928 îl găsim ca preot pe Vasile Merla ș (1928-1968).Urmează preot Avram Alexandru(1968-1977), Filip Ioan (1977-1993).Din anul 1993 urmează părintele Bot Cornel până în 2017.În Timpul Păstoririi Lui s-au făcut două Liturghii Arhierești (1994,2008), iar 1999 s-a pus piatra de temelie a Mănăstirii Făget cu hramul“Înălțarea Domnului”.Din 2017 îi urmează preotul Bot Damian Gabriel până azi .

Cu binecuvântarea PS Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului,credincioșii parohiei sub îndrumarea preotului paroh Bot Damian Gabriela anul 2018 a construit altarul de vară, în 2019 s-a realizat construcția lumanararului.Între Anii 2019-2021 la biserică s-au făcut următoarele lucrări:

– reorganizarea Sf. Altar;

– s-au înlocuit ușile bisericii,principal și lateral;

– renovare exterioară a bisericii și turnarea aleii din jurul bisericii plus pavajul din fața locașului;

– s-a construit și pictat un pridvor la intrarea în biserică.

În Urma Acestor Lucrări În data de 25 Iulie 2021 aavut loc târnosirea bisericii de către PS Iustin În sobor de preoți.

Cimitirele

Localitatea are două cimitire, unul vechi și altul nou care a fost deschis în 1980 ambele fiind proprietatea Primăriei Sălsig.

Activități Culturale Și Filantropice În Trecut

Școala din Sălsig Este Atestată din 1911, că Școală Confesională pe lângă biserică,avându-l ca prim învățător pe Varlac care a fost și cantor al bisericii.Această Școală s-a dat în folosință în 1911 fiind prevăzută cu bănci și locuință pentru dascăl, director fiind protopop Andrei Centea.

Cei Mai Cunoscuți Dascăli din perioada interbelică au fost VasileStefuțiu(Revizor) și Ștefan Dulfu care au fost adevărați luminători ai satului și a vieții culturale.

Activitatea Culturală din această perioadă este dominată de participarea corului condus de cei doi învățători la serbările„Astrei” din Zalău Și Alte Manifestări locale și zonale.

 

Profilul actual al parohiei

În prezent parohia ortodoxă Sălsig însumează 1075 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Damian Gabriel Bot, cântăreț al bisericii este Pop Gheorghe,paraclisier,învățătorul Luca Aurel, iarepitrop Luca Ioan.

Bibliografie

  • Arhivele Statului Baia Mare,Fond Colecția de documente Acad.Dr.Ioan Mihaly Apșa;
  1. Cartea de aur din Arhiva  Parohiei Ortodoxe Sălsig;
  2. Ciobanu,Virgil,Statistica Românilor din Ardeal Făcută de administrația austriacă în anul 1760-1762,copiată din arhiva  de război din Viena,în “Anuarul Institutului de Istorie Națională”,Cluj-Napoca,1926;
  3. Coriolan Suciu, ,,Dicționar Istoric al localităților din Transilvania” ,Ed. Academiei, București, 1967-1968, vol.II;
  4. Prodan David, Iobăgia în Transilvania, însecolul al XVI-lea,vol II,ed. Academiei, București,1968. ;
  5. Prodan David,Iobăgia în Transilvania în sec.XVI,vol.I București, 1968, p.197,vol II;
  6. Revista Sălsig la ceas aniversar 1387-2012;
  7. Sava Ioan (coord.), Sălsig File de cronică, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2007;
  8. Stoica Dionisie și Pop Lazăr Ioan,Schiță Monografică a Sălagiului,ed.Victoria,Simleu Silvaniei,1908;
  9. Togan Nicolau,Statistica Românilor din Transilvania În 1733, în regiunea Transilvania, an. XXIX, nr.IX-X,nov-dec,1898,Sibiu;

Wagner Ernst,Aspecte din istoria cetății și a domeniului Cehu Silvaniei.Urbariul cetății Cehului din 1693,în“Acta Musei Porolissensis“,VIII,Zalău,1984.

Mănăstirea Făget

Hramul: Înălțarea Domnului
Adresa: Nr. 1A, Loc. Sălsig (Mânăstirea Făget), Cod 437300, Jud. Maramureș
Protopopiatul Chioar
Stareță
Marina Tomoș
Data nașterii: 12.02.1984
Telefon: 0745671099
Preot Slujitor
Pr. Paul Drăgan
Data nașterii: 12.02.1984
Telefon: 0763261002

Istoricul mănăstirii „Înălțarea Domnului” Făget

Demersurile pentru  înființării unui complex monahal au inceput in anul 1999 la inițiativa pr. Bot Cornel, din Parohia Ortodoxă Sălsig și s-a aprobat de către Consiliul Eparhial al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care a hotărât prin decizie, la 1 decembrie 1999, înființarea unei mănăstiri la Sălsig. Primind această decizie, trebuia făcut, în primul rând, proiectul. Acesta, în urma consultărilor cu un proiectatnt, se ridica la valoarea de 60 milioane lei, bani de care nu dispunea parohia în totalitate.

      În această situație, ne-am deplasat la București, unde ministru de finanțe la acea vreme era  d-l Decebal Traian Remeș, de loc din zona noatră, un foatre bun creștin care a ajutat financiar și alte multe beserici. Cu ajutorul domnului ministru am primit pentru mănăstirea de la Sălsig, suma de 250 milioane lei, bani folosiți pentru finanțarea proiectului iar restul pentru achiziționarea materialelor de construcție.

      S-a întăbulat terenul în suprafață de 1,75 ha, cedat de către cetățeanul Pop Mihai, din Rodina (din care 0,25 ha donat iar restul de 1,5 ha prin schimb de teren). După finalizarea acestor demersuri, în primăvara anului 2000 s-a construit drumul de acces până la locul unde avea să fie construit complexul monahal. La această lucrare, părintele Cornel Bot, a fost sprijinit și ajutat de către fiul său, Damian Bot, primarul din acea vreme domnul ing. Blidar Vasile, prim epitropul Zah Ghiță și alți buni credincioși din Sălsig. În cursul normal al lucrurilor trebuia introdus curentul electric, ceea ce s-a și întâmplat cu sprijinul bunului credincios Pop Ioan.

      La sărbătoarea „Înălțarea Domnului” din 8 iunie 2000, P.S. Iustinian Chira Episcop al Maramureșului și Sătmarului, a săvârși Sfânta Liturghie Arhierească în mijlocul unui frumos sobor de 18 preoți și a unui număr de aproximativ 1500 de credincioși din Sălsig și alte parohii învecinate. La sfârșitul Sf. Liturghii, P.S. Iustinian ținut un bogat cuvânt de învățătură în care a amintit importanța mănăstirilor care devin adevarate focare de credință care răspândesc lumină din lumina lui Hristos tuturor celor care le calcă pragul. La final a urmat slujba de sfințire a locului și s-a pus „piatra de temelie” dandu-se numele de „Mănăstirea Făget”, cu hramul „Înălțarea Domnului”.

      În ziua de 28 aprilie 2001 s-au demarat lucrările de construcție la clădirea casei monahale, care după proiect, cuprinde 22 chilii, 2 apartamente pentru birouri, o capelă mică, trapeză, bucătărie, bibliotecă, 2 ateliere iar în subsol spații de depozitare pentru alimente. Lucrările  la fundația casei monahale (până la cota 0), s-au terminat la data de 19 octombrie 2001.  În primăvara anului 2002, au început lucrările la Biserica Mare a complexului monahal și de atunci s-a lucrat etapizat atât la biserică, cât și la casa monahală. 

      În prezent biserica este ridicată în totalitate,  fiind finisată la exterior in proporție de 95%, în timp ce la interior s-a realizat instalația electrică (lumină, prize, sistem sonorizare), tencuiala pereților și turnarea șapelor de egalizare. Sfânta Masă a fost construită după noile standarde iar Proscomidiarul a fost amenajat deasemenea. Casa monahală este ridicată și finisată atât la interior, cât și la exterior în proporție de 75%.

      Complexul monahal mai dispune de un altar de vară realizat din lemn pe o fundație de beton armat, un lumânărar din cărămidă aparentă, o clopotniță cu două clopote si alte anexe gospodărești (garaj, anexă pentru centrala termică, șură cu grajduri si o hală pentru depozitare).