Istoricul Parohiei

Localitatea este sat component al comunei Moftinu Mic, situată la o distanță de 14,5 km de municipiul Carei, fiind așezată în șesul Câmpiei Crasna.

Vestigiile arheologice sunt relativ puține. Între Moftinu Mic și Sânmiclăuș, pe malul unui canal lateral al Crasnei a fost identificată o așezare  mică din epoca bronzului târziu-grupul Pișcolt-Cehăluț (Hajdubagos), iar în hotarul localităților Ghenci si Sânmiclăuș a fost identificată o așezare din epoca romană imperială.

Localitatea a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri: în anul  1417-Kathazenthmiklos, 1433-Zenthmyklos, 1828,1851-Szent Miklós, 1913-Krasznaszentmiklos.

La întemeiere satul a fost posesiune regală, iar apoi făcut danie unor familii nobiliare de către regele Ludovic, fiind proprietatea familiei Szentmiklosi până în anul 1417.

Istoricul bisericii parohiale

Satul a avut biserică de lemn care a fost construită în sec. XIV-XV, când ținutul Sătmarului a fost sub controlul egumenului Pahomie, iar apoi sub jurisdicția episcopilor de la Mănăstirea ,,Sfântul Arhanghel Mihail” din Perii Maramureșului.

Pe locul vechii biserici din lemn, în anul 1695, se construiește o altă biserică tot din lemn. 

Această biserică, în anul 1825, a fost vizitată canonic de către episcopul Samuil Vulcan, fiind specificat acest lucru în registrul din 1825, cu numărul de inventar 168, și conține 265 pagini, în cuprinsul căreia sunt amintite parohiile vizitate, iar despre biserica din Sânmiclăuș se notează următoarele: ,,Biserica din Sânmiclăuș este închinată Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil, construită din material lemnos, în lungime având 8 stânjeni și în lățime 3, cu boltă de scândură, padimentată cu cărămidă. Altarul este din cărămidă nearsă. Icoanele pe iconostas sunt cuviincios pictate. Parohia a fost înființată în 1695, tot atunci a fost construită și biserica. Turnul este din lemn, lipit de biserică în care atârnă 4 clopote, între care cel mai mare are 130 libre.”

Biserica actuală a fost construită în anul 1904, din piatră și cărămidă, pe locul fostei biserici de lemn, păstrând hramul ,,SfințiiArhangheli Mihail și Gavriil”. 

Biserica are un plan sală dreptunghiulară cu dimensiunile de 25m lungime și 10m lățime. Absida altarului este poligonal decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul clopotniță adosat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif.

Pictura este realizată în anul 2002, în tehnica ulei, de către pictorul Filip Macarie din Lucăceni.

Preoții care au slujit în această sfântă biserică sunt: din 1831-1841, Ioan Pappfalvay; 1841-1847, Petru Papp; 1848-1851, Ioan Pappfalvay; 1851-1853, Petru Popștean; 1872-1879, Alexa Benizky; 1880-1887, Iosef Popovitz;           1887-1888, Aurel Popovici; 1889-1904, Vasile Leșan; 1905-1909, Vasile Onica; 1910-1916, Alexandru Gramma; 1916-1944, Mihai Pop; 1945-1949, Gavril Mureșan; 1949-1958, Nicu Diaconescu; 1958-1964, Grigore Muscalu; 1964-1966, Ilie Odobescu; 1967-1974, Iosif Bilațiu; 1974-1976, Aurel Murariu; 1976-1978, Ioan Todor; 1979-1984, Vasile Chiorean;  1985-1992, Dani Dorinel; între anii 1993-2007 slujește preotul Sabou Sandu, urmat fiind de Galea Nicolae, care slujește până în prezent.

Cimitire

Parohia are în proprietate două cimitire.

În anul 2020, la îndrumarea părintelui Galea Nicolae, a fost ridicată o capelă mortuară menită să deservească comunitatea locală.

Profilul actual al parohiei

La recensămintele care au avut loc în decursul timpului, locuitorii de religie ortodoxă au evoluat astfel: în 1992 erau 250 de credincioși, în 2002 erau 314 credincioși, în 2011 erau 311 credincioși, iar în 2023 sunt 170 credincioși.

Bibliografie

1. Németi János-R. Gindele, Beitrage zur Geschite des Careigegend im 2-4 Jahrundendert n. Hr, în ,,Romanii si barbarii la frontierele Daciei Romane”, Zalău, 1997.
2. Coriolan Suciu, Dicționar Istoric al Localităților din Transilvania, București, 1968.
3. Dr.Ioan Godea-Dr.Ioana Cristache-Panait, Bisericile de Lemn, Oradea, 1978.