Istoricul comunității parohiale

Parohia Ortodoxă Sârbii Fărcașei face parte integrantă din Protopiatul Ortodox Chioar din anul2014, anterior aparținând Protopiatului Baia Mare.

Localitatea Sârbi este atestată documentar în anul 1424 possessio Valahalis Tothfalu1, adică posesiunea românească a lui Toth, însă descoperirile arheologice din localitățile învecinate 2 ne îndreptățesc să credem că satul exista încă din epoca veche. În 1424, satul este proprietatea familiei nobiliare Belteky, aparținând domeniului Belting, până în 1470, când este donat familiei Dragffi3 pentru fidelitatea față de regalitatea maghiară. Ca atare, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, satul era proprietatea familiei Dragffi, descendenții lui Balc și Drag, și aparținea de voievodatul Ardudului, sub jurisdicția comitatului Sătmar. Apoi, potrivit Urbariului din 15664, satul avea în frunte pe judele LazarisMarci,unul dintrejuzii voievodului de Ardusat, NicolaeLazăr.

Între1629–1784, localitatea este proprietatea baronului Karolly Mihaly, iar din1780, localitatea făcea parte din cercul Crasna5 a comitatului Sătmar, având din 1784 având un nou stăpân pe baronul Hunyady6, pentru caîn 1810 să fie proprietatea familiei Degenfeld.

Sub aspect geografic, localitatea este așezată în partea vestică a Depresiunii Baia Mare, într-o zonă colinară, pe sub codrii ”Bicului” este așezat satul, în lunca Someșului, având o climă temperat-continentală cu influență mediteraneană.

Încă de la începuturi, populația localității a fost românească potrivit atestării ” Olah Tootffalu”,tradiția locală menționând că nucleul inițial era pe versantul sudic al dealului Sârbi, activitatea locuitorilor fiind legată de exploatarea lemnului7.

Istoricul bisericii parohiale

Bătrânii satului spun că în sat a fost o biserica din lemnne încăpătoare, confirmată de Conscripția din 1829 – 1831 realizată de Exactoratul Provincial a Guberniului Principatului Transilvania, pentru arepartiza obligațiile fiscale 8. În locul bisericii vechi, în 1882, a fost construită o biserică din cărămidă prin contribuția credincioșilor, au adus piatra pentru fundație cu carele și cu săniile în timpul iernii în condiții foarte grele, iar cărămida a fost donata de o familie înstărita Fagi, care se stabilise aici înainte, a căror mormânt se afla în curtea bisericii.

Aceasta biserica, a avut multe de suferit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost lovită cu tunurile, instalate în Dealul Mesteacănului, pentru că în turla bisericii au fost instalate doua mitraliere nemțești, care apărau toata valea Someșului, de la Ardusat până la Ulmeni. Bătrânii povestesc că au murit atâția soldați, încât s-a făcut pod de oameni peste care treceau cei din urma. Bisericii i s-au făcut doua reparații după război, dar din cauza obuzelor care au căzut în biserica și lângă biserica, mișcându-o din temelii, nu a rezistat la reparații, de aceea s-au făcut nenumărate demersuri de reparație capitale sau demolare, încă din anul 1986, dar toate răspunsurile au întârziat.

       În aceste condiții, credincioșii, în frunte cu preotul paroh Florian Măgurean, au hotărât pe propria răspundere să demoleze biserica și să construiască o noua biserică. Mai întâi au achiziționat materialele necesare, apoi în anul 1992, în luna aprilie, au luat crucea de pe turla bisericii și a început demolarea care a durat un an bun de zile. Lucrările au durat patru ani, abia in iulie 1998, a avut loc târnosirea noii Biserici de către Preasfintitul Parinte Justinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului alaturi de  aPreasfintitul Parinte Iustin Sigheteanu, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Între anii 2018-2021 sub îndrumarea preotului Mircea Laza si a consiliului parohial biserica a fost restaurata în întregime, refacandu-se fatada, pictura interioara, pictura de pe catapeteasma și reorganizarea Sfantului Altar prin refacerea Sfintei Mese. Ca urmare a acestor lucrari în data de 8 august 2021 biserica cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, a fost tarnosita de către Preasfintitul Parinte  Iustin, episcopul Maramuresului si Satmarului, înconjurat de 5 diaconi, 22 de preoti și un foarte mare numar de credinciosi.

 Biserica este  construită din cărămidă și piatră.

Inițial  pictura a fost realizată pe tencuială în tempera grasă de către pictorul Emilian Necula din Cluj-Napoca, iar catapeteasma este din lemn de stejar, sculptată de Dumitru Agrigoriței din Târgu Neamț.Nouă pictură atât a Bisericii cât și a catapetesmei este făcută de Pascariu Mihai în anul 2020.

               Potrivit documentelor istorice descoperite, șirul preoților începe cu popa Loți (1763)9, iar din secolul al XIX-lea, cronologia slujitorilor sfintelor altare este relevantă,pr. Antonie Marina (1802)10,pr. Ioan Marina (1839 – 1849), pr. protopop Ștefan Pop (1852 – 1904), ce va fi ajutat încă din 1897 de fiul său pr. Vasile Pop (1904 – 1928), Petre Herțeg 1928- 1932, apoi pr. Romulus Coteț (1934 -1945), pr. Ioan Coltan 1945-1984, pr.Florian Măgurean 1984-2017, iar apoi  din 2017 a venit preotul MIRCEA LAZA pana in prezent.

Cimitirele

Exista un singur cimitir si o capela mode cimitir.

Activități culturale  și  filantropice în trecut și în prezent

În 1884 au fost puse bazele ”Reuniunii cantorilor – învățătorilor filiala Ardusat Someș” cu sediul în Ardusat, care însă cuprindea 22 de localități, printre care și Fărcașa,Tămaia, Buzești și Sârbi11.

În prezent preotul Mircea Laza a infintat 2 grupuri vocale , unul format din tinerii parohiei, iar celălalt alcătuit din vrednicii credinciosi ai satului. Aceste grupuri vocale au participat la mai multe concerte de colinde organizate în comuna noastră sau în comunele invecinate și au înregistrat mai multe colinde autentice străbune.

Profilul actual al parohiei

În prezent Parohia Ortodoxă Sârbii Fărcașei însumează 340 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Mircea Laza, cântăreț al bisericii este Covaciu Gheorghe, parclisier Lupșe Luis iar epitrop Boloș  Sonel.

Programul slujbelor este  unul zilnic în parohie.

Bibliografie:

1. Băințan Valentin, Ardusat– străvechevatrăromânească,Ed.Cybela,BaiaMare,1997;
2. BorowskiSamuel, Szatmáryármegyemonográfiája,Budapest,1901;
3. Chirilă E., Socolan A., Tezaure monetare și descoperiri arheologice în Maramureș, Baia Mare, 1970;
4. Crăciun BogdanșiBolovan Ioan,ConsignatiostatisticotopographicasinguloruminMagnoPrincipatuTransylvaniae(Transilvania la1829-1831), Ed.PresaUniversitară Clujeană,2003;
5. HitchinsKeithșiBeju N. Ioan,DocumenteprivitoarelatrecutulBisericiiOrtodoxeRomânedinTransilvaniadupă1761,în”Mitropolia Ardealului”, Sibiu, nr. 1-3/1974;
6. Ionele Gheorghe, Covaciu Lucia,MonografiacomuneiFărcașa,BaiaMare,2004;
7. Mereuțiu V.,JudeţedinArdealşidinMaramureşpânăînBanat.Evoluţiateritorială,InstitutuldeArteGeografice”Ardealul”,Cluj, 1929;
8. Prodan David,Iobăgia în Transilvaniaîn secolulalXVI-lea,București,vol.II,1968;
9. Suciu Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. II.