Istoricul Parohiei

• 25 noiembrie 1920 – preotul militar Meletie Răuțu primeşte aprobarea pentru înființarea primei parohii ortodoxe din municipiul Satu Mare, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, depunând numeroase eforturi pentru construirea Catedralei Ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”.
• Construirea Catedralei are o legătură intrinsecă cu Armata Română care, după anul 1919, a contribuit substanțial la ridicarea primei biserici ortodoxe româneşti, zidită în municipiul Satu Mare, după Marea Unire din anul 1918. 
• 6 august 1937 – turnarea fundației de beton a Catedralei sătmărene.  
• După alegerea ca protopop de Satu Mare a părintelui Ioan Rujdea, se intensifică lucrările de construcţie, piatra de temelie fiind sfinţită la data de 26 octombrie 1937, în ziua sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, de către PS Dr. Nicolae Popovici, Episcopul Oradiei, la ceremonie luând parte și o companie din Regimentul 86 Infanterie, precum și generalul C. Papadopol, comandantul garnizoanei Satu Mare. 
• Între 27 octombrie şi 11 noiembrie 1937 au fost finalizate: zidirea parterului bisericii, a etajului II şi betonarea balcoanelor. La finele anului 1938, „Biserica a fost pusă sub acoperiş”, conform datelor consemnate în Registrul de activitate a şantierului pentru construcţia bisericii.
• Ca atare, clădirea a fost construită într-un ritm rapid, între anii 1937-1938, după planurile şi sub supravegherea arhitectului G.P. Liteanu (cel care a construit și clădirea fostei Prefecturi, azi Muzeul Județean Satu Mare, precum și Catedrala Greco-Catolică „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare, conform proiectului realizat de arhitectul Victor Smigelschi), edificiul îmbinând armonios stilul bizantin cu elemente specifice arhitecturii tradiţionale românești. Catedrala a preluat stilul arhitectural brâncovenesc al bisericii voievodale de la Mănăstirea „Curtea de Argeş”, prin cupole şi prin brâul median care îi înconjoară zidul exterior.
• Biserica a fost dată în folosință în anul 1940, la data de 28 iulie, săvârşindu-se Sfȃnta Liturghie şi slujba de sfinţire de către pǎrintele consilier eparhial Ioan Rujdea, ȋn prezenţa prefectului col. Haşieganu, a autorităților locale, ctitorilor, binefecătorilor şi credincioşilor sătmăreni. Unul dintre principalii ctitori ai bisericii a fost epitropul Emil Tişcă.  
• 1953-1954 – executarea picturii de către frații Eugen și Eremia Profeta, colectându-se bani din întreaga țară (pr. paroh Corneliu Sava).
• Târnosirea Catedralei, la care a participat şi mitropolitul Moldovei ÎPS Sebastian Rusan, fost preot paroh şi protopop de Satu Mare, s-a săvârşit de către episcopul Valerian Zaharia, în ziua de 28 noiembrie 1954.
• 1956-1957 – construirea gardului de către meșterul Iuliu Satmari, după planul artistului emerit Aurel Popp. 
• Începând cu anul 1969, prin grija preoților bisericii, Catedrala s-a împodobit cu iconostas, icoane, obiecte de cult și mobilier nou, în special, în timpul pastoraţiei preotului paroh, protopop Ioan Ţolescu.
• Între anii 1993 și 2016 (în timpul pastoraţiei preoţilor Alexandru Tincu, Aurel Donca şi Cristian Boloş), sfântul lăcaș a fost înfrumusețat și au fost executate ample lucrări de restaurare a picturii interioare de către restauratorul Petrescu Iulian, lucrări continuate, între anii 2018-2020, de către pictorul Sorin Spiridon Gâtu. 
• Din anul 2000, cu sprijinul Primăriei municipiului Satu Mare, Catedrala este luminată în exterior, instalație refăcută în întregime în anul 2019. 
• 2014 – înfiinţarea Asociaţiei “Sfântul Haralambie” (pentru derularea activităţilor social-filantropice şi culturale) şi a bibliotecii “Sfântul Haralambie” (însumând aprox. 5000 de volume), cu bincuvântarea ÎPS Justinian Chira şi prin strădania domnului Alexandru Ardelean şi a preotului paroh Cristian Boloş. 
• 21 august 2016 – târnosirea Catedralei, de către PS Părinte Episcop Iustin, în urma reorganizării Sfântului Altar și a zidirii unei Sfinte Mese noi, primindu-se hramul „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”.
• 1 august 2020 – înfiinţarea muzeului “Justinian Arhiepiscopul”, prin purtarea de grijă a doamnei Daniela Bălu, director al Muzeului Judeţean Satu Mare.
• 16 august 2020 – sfinţirea Catedralei, de către PS Părinte Episcop Iustin şi PS Părinte Timotei Sătmăreanul, în urma restaurării generale a lăcaşului de cult, printr-un poiect cu finanţare europeană, iniţiat şi implementat de către preotul paroh Cristian Boloş, susţinut de către domnul ing. Sălăjan Vasile, consilier parohial, primindu-se hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. 
• 28 august 2022 – sfinţirea monumentului “Biserica şi Armata Română”, de către PS Părinte Timotei Sătmăreanul, operă a sculptorului Radu Ciobanu, cu ocazia aniversării a 85 de ani de la ridicarea Catedralei cu sprijinul Armatei.
• 25 decembrie 2022 – lansarea volumului “Monografia Catedralei Ortodoxe <<Adormirea Maicii Domnului>> din municipiul Satu Mare”, de către PS Părinte Timotei Sătmăreanul.
• Preoţi slujitori: pr. dr. Cristian Boloş (din anul 2010, paroh), pr. Radu Şimonca (din anul 2018, preot II, coordonator al activităţilor catehetice), pr. Octavian Mirişan (misionar, profesor de Religie), diacon Giorgio-Cristian Vălean (din anul 2023).
• Cântăreţ bisericesc: diacon Giorgio-Cristian Vălean, care este, totodată, fondator şi coordonator al grupului psaltic “Sfântul Efrem Sirul”.
• Corul (fondat în anul 1922, prin grija părintelui paroh Meletie Răuţu, initial denumit “Altarul”): azi – corul mixt “Doxologia”, dirijat de către doamna prof. Ramona Socolan.
• Epitrop: col. (r) Voicu Şichet.
• Paraclisier: Struţi Petru.
• Supraveghetor muzeu: Liliana Blaga.
• Credincioşi: aprox. 2000 de persoane.
• Odoare: Icoana Maicii Domnului “Prodromiţa” (Schitul Prodromu, Sfântul Munte Athos), Icoana Maicii Domnului “Pantanassa” (Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos), Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Poceaev (Ucraina), Icoana Maicii Domnului “Vimatarissa” (Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos), Icoana şi un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Vlasie al Sevastiei, Icoana şi un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, Icoana şi un fragment din moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Icoana şi un fragment din moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Icoana Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României (Sfântul Munte Athos), precum şi multe alte comori ale Ortodoxiei. 
• Astăzi, Catedrala Ortodoxă este unul din cele mai frumoase monumente ale orașului Satu Mare, „Regina bisericilor din Sătmar”, așa cum a supranumit-o, cu admiraţie, PS Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
• Catedrala noastră dragă îşi îndeplineşte, cu prisosinţă, menirea, aceea de a întruni în sine toate însuşirile unui focar de cultură curat românească, fiind sortită a avea un multiplu rol: de lăcaş de închinare, de şcoală înaltă, de Ateneu şi Academie Naţională, cultivatoare a tot ceea ce este ortodox în creştinism şi a tot ceea ce este ortodox în românism, în simţire şi în graiul întregului neam românesc. 

Istoricul comunităţii parohiale

Biserica Ortodoxă cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din Satu Mare este situată în Cartierul Soarelui, pe malul stâng al râului Someş, fiind prima biserică ortodoxă zidită în această parte a orașului. Ea poate fi numită ”Biserica Mamă” a tuturor celorlalte biserici construite ulterior. Pentru început a deservit Parohiile: Satu Mare IV (Cartierul Micro 14 și străzile din dreapta căii ferate), Satu Mare V (Cartierul Micro 17 și Carpați I), Satu Mare III (Cartierul Carpați II, străzile din stînga căii ferate și filia Curtuiuș) și Satu Mare VII ( Cartierul Micro 15, Micro 16 etapa I și Balta Blondă).

Istoricul bisericii parohiale

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă pe 16 septembrie 1973, în zi de Duminică, la Slujba Vecerniei, de către P.S. Dr. Vasile Coman al Oradiei, care venea de la slujba de târnosire a bisericii din Sătmărel.

A urmat o lungă şi grea perioadă de muncă jertfelnică susţinută. Credincioșii ortodocși din această parte a orașului nu aveau o biserică unde să se închine și în acea vreme nici nu se dorea din partea autorităților de stat, acest lucru. Preoţii şi credincioşii au făcut tot posibilul ca visul lor să capete contur, în pofida greutăţilor întâmpinate din partea vechiului regim care se afla la conducerea ţării, un regim care nu îşi dorea înmulţirea numărului bisericilor, ci dimpotrivă, dispariţia unora dintre ele. Lucrările de zidire, au fost întrerupte de trei ori din  aceasta cauză.

Părintele paroh Gheorghe Miclăuş se adresează P.S. Dr.Vasile Coman Episcopul Oradiei prin cererea nr. 40/1970 a Parohiei Satu Mare IV, din 24 septembrie 1970, să intervină  “la forurile competente ale municipiului Satu Mare în vederea obţinerii unei autorizaţii de construire de biserică în parohia Satu Mare IV, care se impune imperios, întrucât:

– În parohia noastră sunt peste 2500 ( Micro14, 15, 16, 17 și Carpați) de familii de români fără lăcaş propriu de cult;

– În partea stângă a Someşului nu este biserică ortodoxă;

– Posedăm o grădină pe care este casa parohială şi care ar fi potrivită pentru construirea unei biserici;

– Parohia posedă materiale de construcţie;

– De foarte mulţi ani credincioşii noştri nutresc dorinţa de a poseda un lăcaş de cult, la fel ca alte culte;

– Prin construirea unei biserici în Sectorul „Peste Someş” problema unificării s-ar putea cimenta mult mai desăvârşit şi mulţi credincioşi care se duc la romano-catolici ar fi readuşi la biserica românească. ”

Preotul Miclăuş a solicitat ca terenul casei parohiale  în suprafață de 1036 mp, evaluat la 25.000 lei al Parohiei Ortodoxe Române Satu Mare IV, prin cererea cu nr. 30/1972, să fie transformat în “casă de rugăciune” cu adresa: Satu Mare,     P-ţa 1 Mai nr.14 ceea ce s-a şi reuşit, precum reiese dintr-un “memoriu justificativ” pentru executarea lucrărilor de transformare a casei parohiale Satu Mare IV în capelă, lângă Biserica Reformată 23 mai 1972.   Anterior ceruse autorităților locale terenul din parcul(Piața George Boitor-fostă1Mai), peste drumde unde este situată acum biserica, dar nu a primit aprobare.

    ​Biserica a fost zidită după planul arhitectului Constantin  Purcariu din Timişoara, cf.arhivei bisericii  “Planuri anexă la situaţia definitivă pentru zidirea catedralei ortodoxe române Satu Mare”, Anexe: buc. 32, Moravetz, Timişoara și un deviz de lucrări emis de Episcopia Ortodoxă Română Oradea, Secţia Economic, potrivit căruia valoarea lucrărilor s-ar ridica la suma de 3.510.000 lei. Pe baza unei cereri adresată de Episcopia din Oradea la 5 septembrie 1973 nr. 4498 Consiliul Popular al Judeţului Satu Mare, comitetul executiv, a eliberat autorizaţia pentru “executare de lucrări”, cu nr. 289/6 septembrie 1973 și comunicată  Parohiei pe 7 septembrie1973, în ajun de Sfântă Mărie Mică fapt ce atestă că Maica Domnului, Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu, a făcut o minune în acest sens și că ea dorește să se ctitorească o nouă biserică în Satu Mare închinată ei, drept pentru care s-a  ales hramul „ Nașterea Maicii Domnului”.

Proiectul tehnic, pe baza căruia s-au executat lucrările, a fost aprobat de Episcopia Ortodoxă Română Oradea. Conform acestuia, “avându-se în vedere că puterea şi viabilitatea Bisericii, ca şi a poporului rezidă în tradiţie, am conceput biserica ortodoxă română din Satu Mare – Peste Someş în stil autohton, specific românesc, cu predominanţă de arhitectură moldovenească, care se înrudeşte cu cea maramureşeană. Biserica este aşezată cu faţada spre Piaţa 1 Mai, poziţie favorabilă din punct de vedere vizual. În vecinătate se află biserica reformată”.

Construția bisericii  a fost realizată de către „Cooperativa  Constructorul” din  Satu Mare echipa Ardud, între anii 1973-1982. Este construită din cărămidă, după un plan triconc, cu abside laterale poligonale, cu dimensiunile de: L=40m, l=19m şi h=40m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe pandativi. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniţă, angajat navei, a cărui şarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă. Cupola centrală are o şarpantă în formă de calotă. Pridvorul se sprijină pe patru stâlpi de mari dimensiuni, iar cele două balcoane interioare şi locul destinat corului au la bază 10 stâlpi mari.

Biserica a fost inzestrată cu trei clopote, unul mare – turnat la “Unirea” Satu Mare în anul 1982, donat de familia Bichiş Vasile, unul mijlociu – turnat în Satu Nou de Sus, jud. Maramureş și refăcut în anul 2006 de către Molnar Dănuţ cu familia şi unul mai mic – turnat în Baia Mare şi donat în semn de recunoştinţă de către Monica şi Olimpiu, credincioși ai parohiei. Construcţia bisericii  s-a încheiat în primele luni ale  anului 1982 prin contribuția jertfelnicilor credincioși sătmăreni.

În anul 1982, la Vecernia din Duminica Floriilor, P.S. Vasile Coman al Oradiei, revine la Satu Mare și cu această ocazie binecuvintează şi sfinţeşte cele trei clopote ale bisericii. În acelaşi an, a fost oficiat primul serviciu religios în noua biserică, Slujba Învierii și Sfânta Liturghie și  din acel moment s-a slujit neîncetat.

Lucrările de construcție au fost conduse de către P.C. Părinte  Gheorghe Miclăuș (+ 2000) parohul și ctitorul principal al Bisericii, ajutat în deaproape de către preotul Vasile Popa (+1987) precum și de preoții Alexandru Tincu, Constantin Bota, iar din anul 1987 și de către P.C. Părinte Ioan Socolan. Această  lucrare  a fost susținută și sprijinită de toți preoții din Municipiul Satu Mare P.C.Protopop al Sătmarului Pr.Ioan Țolescu, Traian Pilca, Viorel Lostun, Gherghe Pop, Petru Tătaran și prin contribuția și jertfelncia credincioșilor din Satu Mare, care cu toate piedicile puse de autoritățile comuniste de la acea vreme au mers până la capăt cu edificarea acestei frumoase biserici.

Pictura în stil neo-bizantin tehnica „frescă” a fost realizată de către pictorii Dimitrie Bănică și Gheorghe Bondoc din București, între anii 1986-1987. Valoare totală a lucrărilor de zidire și pictură până la slujba de târnosire sau ridicat la peste 9 milioane lei.

Slujba de sfințire a fost săvârșită de către Î.P.S. Arhiepiscop Justinian Chira, al Maramureșului și Sătmarului, pe 14 octombrie 1990 la praznicul Cuvioasei Parascheva, înconjurat de un numeros sobor de preoți și o mulțime mare de credincioși din Satu Mare.  Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române fiind P.F. Teoctist Arăpaşu, mitropolit al Ardealului Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală şi protopop al Sătmarului P.C. pr. Alexandru Tincu.

Trebuie menţionat faptul că acest lăcaş de cult reprezintă prima biserică ortodoxă din oraşul Satu Mare construită pe malul stâng al Someşului şi că este prima biserică târnosită de către Î.P.S. Justinian Chira după numirea sa ca episcop titular al reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului.

În această biserică, la sugestia părintelui protopop Alexandru Tincu, P.S. Justinian Chira a sfinţit în luna august a anului 1991 antimisele pentru întreaga Eparhie a Maramureșului și Sătmarului un eveniment rar, de care s-au putut împărtăşi credincioşii în postul Adormirii Maicii Domnului, în cadrul slujbeiCinstitului Paraclisului închinat  Maicii Domnului.

Între anii 1995-1998 sub păstorirea preotului Coriolan Nastai și a preotului Gheorghe Donca biserica a fost împodobită cu o nouă catapeteasmă din lemn de stejar, Scaunul Arhieresc de pe solee, Icoanele  Mântuitorului și a Maicii Domnului, Sfânta Cruce, Strană cântăreț, tetrapoade, băncile pentru credincioși toate confecționate la Buzău și icoanele de pe catapeteasmă din lemn de tei pictate de către pictorul Gheorghe Bondoc. Tot în această perioadă s-a realizat instalația de încalzire centrală pe gaz, clădirile anexă din curtea interioară și policandrul de sub cupola centrală a bisericii. Toate aceste lucrări au fost binecuvântate și sfințite în cadrul unei Liturghii Arhierești de către P.S. Iustin Sigheteanul Arhiereu-vicar pe atunci, al Episcopiei Maramureșului și  Sătmarului, pe 27 septembrie1998.

        În anul 2005, prin grija părintelui Coriolan Nastai, au fost aduse Sfinte Moaşte și relicve din Cetatea Ierusalimului, spre zidirea sufletească şi sănătatea trupească  a credincioşilor sătmăreni care se închină şi se roagă înaintea lor. Redăm în cele ce urmează, pe scurt, actul prin care aceste odoare preţioase au putut fi aduse şi aşezate în biserica “Naşterea Maicii Domnului”: “Către Părintele Nastai Coriolan, Parohia Ortodoxă nr. IV – Satu Mare. Noi, slujitorii şi ostenitorii din mila Prea Bunului Dumnezeu la Aşezămintele Româneşti de la Sfintele Locuri, dăruim bisericii ortodoxe cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Satu Mare: 1.Părticele din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici, ucişi în Iezerul Sevastiei din Armenia, pe care Biserica îi prăznuieşte la 9 martie în fiecare an; 2.Moaşte din anul 614 d.H., ale Părinţilor martiri din Mănăstirea Sfântul Teodosie cel Mare, începătorul de obşte al monahismului. Biserica acestei Mănăstiri este ridicată deasupra peşterii în care s-au adăpostit cei trei magi, în drumul lor spre Betleemul Iudeii; 3.Părticele din moaştele Sfinţilor prunci ucişi din porunca lui Irod ldumeul; 4.Veşmânt din racla Sfântului Ioan Iacob Hozevitul Românul; 5.O părticică din sigiliul de ceară, care a zăvorât uşa Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare, când Dumnezeu trimite oamenilor Sfânta Lumină şi vata care s-a aprins pe Sfântul Mormânt”.

         Toate acestea au fost aşezate cu mare evlavie şi solemnitate într-un altar special construit în vederea adăpostirii acestora, de către Î.P.S.  Justinian Chira, împreună cu părintele protopop al Sătmarului Ioan Socolan şi un frumos sobor de preoţi, cu ocazia Liturghiei Arhiereşti oficiată la data de 11 decembrie 2005.

În cuvântul său de învăţătură  P.S. Justinian remarca: “Iubiţii mei! Este un lucru minunat că în această biserică se află părticele din moaştele Sfinţilor lui Dumnezeu. Să veniţi şi să vă închinaţi înaintea acestor Sfinte Moaşte cu credinţă şi nădejde, atât în bucuriile, cât mai ales în necazurile prin care treceţi uneori în viaţă. Cereţi mijlocirea acestor sfinţi înaintea Bunului Dumnezeu şi sufletele voastre se vor umple de bucurie şi de pace…”.

Între anii 2020-2023 s-au derulat mai multe lucrări de înnoire a clădirii bisericii atât la exterior cât și în interior prin schimbarea geamurilor și a ușilor cu tâmplărie termopan, achiziționarea unei centrale termice noi, a unui sistem nou de sonorizare și a unui sistem electronic  pentru acționarea clopotelor, înlocuirea pardoselei cu una nouă de tip greso-granit în suprafață de 500 mp, reamenajarea Sfîntului Altar și a Proscomidiarului, a Sfintei Mese și Sfânta Cruce. Mobilierul din Altar a fost schimbat cu unul nou realizat din lemn de stejar de către sculptorul Viorel Mihiș din localitatea Baba județul Maramureș. S-au achiziționat mai multe rânduri de veșminte, covoare,  Sfinte Vase, candele, cărți de cult, două policandre donate de către familia Părintelui Tompoș și multe alte odoare bisericești necesare pentru exercitarea în condiții bune a slujirii liturgice. Lucrările au fost începute de către preotul paroh Petru Sabo și continuate de către preotul paroh Emil Satmari  și preoții slujitori Florian Fane și Lucian Tompoș, sprijiniți de membrii Consiliului Parohial și a Comitetului Parohial, prin jerta tuturor credincioșilor parohiei.

Slujitori ai bisericii

De-a lungul timpului, în această biserică au slujit următorii preoţi: pr. Miclăuş Gheorghe (1981-1995), pr. Tincu Alexandru (1981-1993), pr. Popa Vasile (1981-1987), pr. Bota Constantin (1981-1992), pr. Socolan Ioan (1987-1991), pr. Donca Gheorghe (1993-2001), pr. Răzoreanu Vasile (1993-2004), pr. Nastai Coriolan (1995-2020), pr. Tătăran Vasile (2000-2020), pr. dr. Boloş Cristian-Vasile (2000-2010), pr. Sabo Petru (2010 – 2021).

În prezent slujesc: Pr. Fane Florian (01.07.2020), Pr. Satmari Emil (01.12.2020) și Pr. Tompoș Lucian ( 01.04. 2022) precum și preoții pensionari: Nastai Coriolan și Sabo Petru.

Ca şi cântăreţi de seamă amintim pe: Petre Ținca (1973-1993), Chirazi Constantin (1993- 2002), Vois Ioan Florin ( 2002 -2022 ) și Karabinos Vlad Andrei ( 2022- prezent)

Paraclisieri: Pop Augustin, Silaghi Vasile, Maxim Gheorghe, Rotter Cristian Ioan, Petreseniuc Alin și Zoicas Romi Dorinel.

Prim epitropi ( 1973- 2023) : Pop Vasile, Tărțan Ioan, Bud Vasile și Domuța Vasile (în prezent)

Corul bisericii

Corul mixt pe 4 voci al bisericii a fost înfiinţat în anul 1982 de către preotul Popa Vasile şi dirijat de către cântărețul bisericii Ținca Petru. Între anii 1987-1991 părintele Ioan Socolan s-a ocupat de pregătirea corului. Din anul 1993 până în prezent corul este pregătit și dirijat de domnul profesor Ioan Petrovici.

Profilul actual al parohiei

În prezent Parohia Ortodoxă “Naşterea Maicii Domnului” din  Municipiul Satu Mare este organizatǎ ȋn trei sectoare distincte, avȃnd 7602 credincioşi. Preoții slujitori sunt: Satmari Emil – preot paroh, pr. Fane Florian şi pr. Tompoș Lucian șipreoții pensionari: Nastai Coriolan și Sabo Petru. Cântăreţul bisericii este teologul Karabinos Vlad Andrei, paraclisier Petreseniuc Alin și Zoicaș Romi Dorinel, iar prim-epitrop este d-nul Domuţa Vasile.

Programul liturgic zilnic

De luni până sâmbătă biserica se deschide la ora 7:00, iar duminica și în sărbători la ora 8:30.

LUNI 7:30 – Sfânta Liturghie

MARȚI 7:30 – Sfânta Liturghie

MIERCURI 7:30 –   Sfânta Liturghie;  16:00 – Slujba Vecerniei

JOI 7:30 – Sfânta Liturghie

VINERI  7:30 – Sfânta Liturghie;  16:00 – Slujba Vecerniei

SÂMBĂTĂ 7:30 – Sfânta Liturghie;  16:00 – Slujba Vecerniei

DUMINICĂ 9:00 – Slujba Utreniei, 10:00 – Sfânta Liturghie; 16:00 – Slujba Vecerniei

La sărbătorile de peste săptămână programul liturgic este cel de duminică începând cu Slujba Vecerniei și Litia din ajunul sărbătorii care va fi săvârșită la ora 16:00.

Taina Sfântului Maslu se săvârșește în prima vineri din lună după Sfânta Liturghie de la ora 8:30 și în a doua duminică din lună de la ora 16:00.

Activități cu copiii și tinerii din parohie

În baza programelor naţionale “Hristos împărtăşit copiilor”, ”Fiii Maicii Domnului” şi “Alege şcoala” preoţii slujitori se ocupă îndeaproape cu catehizarea copiilor, îi pregătesc pentru primirea Tainei Sfintei Spovedanii și desfășoară diverse activități ludice și recreative cu scopul de a-i apropia de biserică.

De asemenea, există o bună colaborare între preoţi şi instituțiile de învățământ din parohie dovedite prin protocoalele de colaborare încheiate cu acestea.

Începând cu anul 2021 parohia a participat la Concursul Național Catehetic de miniproiecte adresat copiilor din grupele catehetice și preoților coordonatori de grup catehetic.

Astfel, în anul 2021 proiectul parohiei noastre cu titlul „Biserica – familia românilor de pretutindeni” a obținut locul III pe Eparhie, iar în anul 2023, proclamat Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice proiectul intitulat “ Trei fețe: copilul, tânărul și bătrânul ” a obținut locul I pe Eparhie, grupul catehetic fiind premiat de către Preafericitul Daniel, Patriarhul României, București 21 mai 2023.

În luna august 2023, cu binecuvântarea P.S. Iustin, parohia a organizat Tabăra de vară ”Fiii Maicii Domnului” pentru un număr de 30 de copii și tineri, la Schitul ”Sfântul Arhidiacon Ștefan”, Luna Șes – Negrești Oaș.

Activități culturale

Activități social-filantropice

Cu sprijinul credincioșilor și al doamnelor din Comitetul Parohial am implementat în fiecare an proiectele inițiate de Sectorul social-filantropic al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului precum: ”Îmbacă un copil de Paște”, ”Ghiozdanul copilului creștin”, în pragul marilor sărbători am pregătit pachete cu alimente pentru familii nevoiașe din parohie și participăm periodic la Proiectul ”O masă caldă” destinat persoanelor fără adăpost din municipiul Satu Mare.

Activitatea filantropică este una bogată, credincioşii răspunzând pozitiv la toate colectele organizate peste an.

Prezența Ierarhilor în Biserica Ortodoxă din Soarelui între anii 1973-2023

Bibliografie

Album – Monografie, Protopopiatul Satu Mare –  Editura Episopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2016

Augustin, Pr. dr. Vasile “Episcopia Maramureşului. Organizarea administrativă”, Editura Universităţii de Nord Baia Mare, 2006

Boloş, Pr. dr. Cristian – “Î.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului. Biserica ortodoxă cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Satu Mare”, Editura Someşul, Satu Mare, 2009

Datcu, Virginia – “Sfinţirea bisericii ortodoxe cu hramul Naşterea Maicii Domnului din Satu Mare – o mare sărbătoare creştinească”, în cotidianul “Univers sătmărean”, anul 1, nr. 177, 19 octombrie 1990.

Jurge, prof Augustin și Jurge, prof. Horea Adrian. – Pagini monografice – Istoricul bisericii și  evoluția cultului religios în Comuna Bârsău, Județul Satu Mare, Editura Risoprint, Cluj Napoca 2013

Documente din arhivă, fonduri: Registre de procese verbale, dosare cu documente de la construcția bisericii

Fotografii din colecții personale: pr. Popa Vasile, pr. Coriolan Nastai, pr. Cristian Boloș, pr. Vasile Tătăran, pr. Emil Satmari.

Surse internet: www.protopopiatulsatumare.ro

Istoricul Parohiei

Parohia Satu Mare 6 este urmașa Parohiei Satu Mare 3 care a fost înființată în anul 1943 cu rolul de a servi credincioșii din zona Gării Satu Mare. Slujbele religioase s-au ținut în capela Fam. Popp până în anul 2000 de către următorii preoți:

• Pr. Romulus Lemeni, 1943 -1954;
• Pr. Mihai Doboși, 1954 -1960;
• Pr. Vasile Pop, 1960 – 1967;
• Pr. Costache Mirea, 1968 -1981;
• Pr. Traian Pilca, 1981 – 1987;
• Pr. Petru Tătărean, 1987 – 1 iunie 2013;
• Pr. Vasile Feher, 1 iulie 2013 – 01.11.2021;
• Pr. Silaghi Augustin Dorel, 01.11.2021 – 14.02.2024;
• Pr. Fărcaș Ovidiu Valentin, 14.02.2024 – prezent;

Toți acești preoți au slujit cu devotament credincioșii parohiei și în mod special Pr. Mirea și Pilca.

În 1987 a fost tranferat de la Parohia Certeze Pr. Petru Tătărean, care a slujit în vechea capelă până în anul 2000.

Evenimente mai importante care au avut loc în capela Fam. Popp amintim târnosirea ei de către P.S. Dr. Vasile Coman, Episcopul Oradiei în anul 1968.

După 1989 s-a simțit nevoia ridicării unei noi biserici a cărei piatră de temelie a fost așezata și sfințită la data de 5 mai 1991 de către P.S. Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului.

Noua biserică are hramul sfinții apostoli Petru și Pavel. Lucrările noii biserici au început în anul 1991 și au continuat în ritm intens până în anul 2000. La data de 26 decembrie 2000 P.S. Justian Chira și P.S. Justin Sigheteanu, în fruntea unui frumos sobor de preoți, au târnosit noul lăcaș de cult, ocazie care a reprezentat și mutarea slujirii în noua biserică.

Un alt moment legat de această dată este cel al înființării Parohiei Sfintii Apostoli Petru și Pavel, la care a fost transferat ca preot paroh Vasile Feher de la Parohia Tur.

Pr. Tătărean  Vasile s-a  pensionat cu data de 1 iulie 2013, iar paroh a devenit Pr. Vasile Feher până în 01.04.2022, când s-a pensionat la rându-i. Începând de la această data preotul paroh a fost pr. Augustin Silaghi iar pr. slujitor a fost numit, prin concurs Pr. Dr. Ovidiu Valentin Fărcaș.

Începând cu data de 14 februarie 2024 parohul parohiei devine pr. dr. Ovidiu Valentin Fărcaș, prin numirea de către PS Iustin, Episcop al Maramureșului și Sătmarului iar începând cu data de 01.08 2024 a fost numit ca pr slujitor pr Claudiu ovidiu Boldan.

Câteva date despre actuala biserică:

• dotată cu toate utilitățile necesare bunei deserviri a credincioșilor (încălzire centrală pe gaz, curent electric trifazic, o curte impresionantă, bune îngrijită, împrejmuită cu gard, un părculeț pentru destinderea credincioșilor);
• biserica ridicată sub forma de cruce greaca este acoperită cu tablă de cupru, are patru clopote, sistem de alarmă antiefracție,
• s-a avut în vedere ca la înfrumusețarea bisericii să se țină cont de erminia B.O.R. și, în acest sens amintim că catepeteasma bisericii a fost sculptată din demn de stejar vechi precum și amvonul și jilțul arhieresc;
• s-a executat pictarea sfântului lăcaș în tehnica fresco de către pictorul Vlad Iulian din București care a reușit să așeze pe pereții bisericii scene biblice foarte frumoase;
  

Descriere

Situat în partea de nord-vest a țării, capitala județului cu același nume, municipiul Satu Mare este copleșit de o istorie mai mult decât milenară, cu numeroase frământări care de-a lungul timpului s-au cristalizat în valori nepieritoare.

În jurul anului 900 cronicarul Anonymus preciza ca cetatea Sătmarului aparținea voievodului Menumorut, care a avut mai multe ciocniri cu trupele maghiare alungate din Occident și așezate în Panonia, ajungându-se la un acord politic cu unul din fiii regelui Arpad, dar după o scurta perioadă luptele reîncep, după 3 zile de asediu cetatea este cucerită, mulți dintre apărători pierzându-și viața, restul fiind duși în robie.

Din aceasta perioada ni s-au păstrat puține izvoare istoriografice, ocupanții neavând niciun interes să pomenească de vlahii sau românii majoritari pe aceste meleaguri. Totuși, câțiva cronicari străini amintesc de români, astfel, în Podoaba Istoriilor geograful persan Gardizi spunea la 1053 că exista o populație creștină diferită de cea a slavilor și maghiarilor, apoi doctorul armean Vaida Vardopedul în Geografia sa spunea că regii maghiari și-au extins stăpânirea peste teritorii locuite de valahi. Între anii 1141-1162, regele Geza II începe colonizarea primelor grupuri de populație germanică, acțiune continuată și de urmașii săi Bela III și Andrei II. În aceasta perioadă papa Inocențiu III cerea episcopului latin de la Oradea să supună Scaunului apostolic populația ortodoxă din dieceza sa, populație care nu putea fi decât românească.

În secolul al XIII-lea se intensifică acțiunea de catolicizare și de maghiarizare a căpeteniilor românești din Transilvania, iar românilor li se restrâng treptat drepturile de care se bucurau până atunci, mulți plecând dincolo de munți. Filip Mousket, în Cronica sa rimata, se referea la teribila invazie tătara din 1241: A venit veste despre tătari, cu mare bucurie în lumea toată, cum că regele din țara vlahilor i-a învins la trecători, invazie care a depopulat și șters de pe fața pământului numeroase sate, mai ales din jurul Cetății Sătmarului. Mai știm că la 1310 românilor li se va interzice comerțul cu sare, drept ce li se va da călugărilor augustinieni, care vor fi și scutiți de taxe la Dej și Satu Mare.

Dacă românii îi spuneau cetății Satu Mare, coloniștii germani așezați pe malul drept al Someșului, au numit-o Zathmos Nemeti, la 1332 Zamar, apoi Zamos derivat din dacicul Samos, iar partea locuită de germani, Nemthi sau Zothmar Nemeti, iar datorită comerțului de sare înfloritor, Salzmarkt sau Târgul de sare. Datorită diplomei regelui Andrei III care mărea mai ales pe seama românilor taxele, mulți vor pleca din cetate în Codru, Oaș sau Maramureș, dar datorită numeroaselor revolte, din 1293 taxele se vor reduce. În 1380 are loc o nouă răscoală, dar de abia pe la 1411 românii se vor bucura de un trai mai omenesc pentru că erau ortodocși ca și noul lor stăpân…(Szirmai) fiind despotul Gheorghe Brancovici, cel care a primit de la regele Sigismund cetățile Satu Mare, Baia Mare și Baia Sprie.

Spre deosebire de administrația ecleziastică catolică, sprijinită de statul maghiar și, drept urmare, mult mai bine organizată, administrația ortodoxă rămâne neclară, instabilă și extrem de variabilă în timp. Cele dintâi date despre organizarea vieții bisericești ortodoxe din Sătmar sunt din secolul al XlII-lea când documentele ne vorbesc despre existența unor arhierei locali, episcopi pribegi, episcopi necanonici, pseudo episcopi”, despre care fac pomenire bulele papilor Inocențiu al III-lea (1205) și Grigore al IX-lea (1234) care sfințeau preoți și biserici, răspunzând nevoilor sufletești ale credincioșilor ortodocși. Documentele vremii atestă existența episcopilor lipsiți de reședințe stabile, mutându-se dintr-o mănăstire în alta, cu o jurisdicție teritorială extrem de extinsă. Clerul ortodox, tolerat doar de către regatul apostolic maghiar, se găsea mereu neprotejat în fața pretențiilor nobilimii laice și a clerului catolic, fiind din acest motiv incapabil de a-și crea o ierarhie clară. În lipsa reședințelor episcopale, rolul mănăstirilor ortodoxe devine unul extrem de important, acestea devenind uneori centre zonale ale administrației ecleziastice. Cel mai semnificativ exemplu în acest sens este mănăstirea din Perii Maramureșului.

Datorită puternicului prozelitism catolic încurajat fățiș de regii maghiari și stăpânii locali, cunoaștem foarte puține despre viața bisericească a românilor, dar cu siguranță aveau pe lângă ierarhie și biserici mici de lemn în care se rugau, dar nu ni s-a păstrat niciuna din acele vremuri, fie datorită numeroaselor războaie și năvăliri, fie a incendiilor sau pur și simplu datorită faptului că lemnul nu rezistă în timp fără o conservare și întreținere specială.

Începând din secolul al XVI-lea situația religioasă a sătmărenilor se schimbă, ideile Reformei lui Luther și Calvin făcându-i pe etnicii maghiari să treacă în masă la luteranism mai întâi, apoi la calvinism, către sfârșitul secolului rămânând în cetate doar 10 familii catolice, restul convertindu-se, sau au fugit în Ardud sau în satele vecine.

După anul 1661, numeroși comercianți macedo – români și greci fug din Oradea de frica turcilor și se așează în cartierul Mintiu și unde, pentru a nu-și pierde privilegiile cu greu câștigate de la autoritățile reticente, acceptă să treacă sub oblăduirea Muncaciului, de acum greco-catolic. De acum avem mai multe știri despre comunitatea româneasca din Protocoalele orașului care era destul de numeroasă și chiar se bucurau de considerație din partea autorităților, ca dovadă fiind existența în cartea Convenționale păstrată în arhiva orașului a unei formule de jurământ pentru slujbașii orașului și în limba româna, numită formula Juramen Valachorum. La început această comunitate își construiește o biserica de lemn ortodoxă pe locul actualei biserici greco-catolice maghiare Sf. Nicolae de lângă Spitalul Vechi, fiind amintit preotul Mihai, urmat apoi de Dimitrie Monasterli, care va fi și inițiatorul trecerii la uniație. Biserica este incendiata în timpul războaielor curute dintre anii 1703-1711 și ni s-a pierdut lista preoților slujitori. Pe la 1740 aflăm că românii cer ajutorul autorităților pentru a-și construi o noua biserică, intervin numeroase dispute între români și ruteni și chiar vor apărea la un moment dat două biserici de lemn, una mai mare pentru rutenii care deja se maghiarizaseră și una mică pentru românii care cereau Muncaciului un preot român, dar Episcopia tot amâna darea unui răspuns, până la urma fiind adus preotul Ivacico Dimitrie, care va sluji la ambele comunități.

În orașul Satu Mare, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a intervenit o situație deosebită, un fenomen care avea să ducă la transformări ale structurii etnice a populației, rutenii au venit în număr mare în oraș, astfel încât biserica din Mintiu a devenit neîncăpătoare pentru toți credincioșii, apoi românii locuiau în majoritate dincolo de Someș, în partea numită Satmar, destul de departe de locașul de închinăciune. De aceea în 1736 ei fac o cerere episcopiei de Muncaci pentru înființarea unei parohii proprii, dar nu primesc niciun răspuns. În 1767 își reînnoiesc cererea, aducând de această dată încă două argumente: parohul rutean Ioan Szemák nu știe limba română și nu-i poate păstori, cu toate că încasează de la ei beneficiul, apoi, rutenii au construit lângă biserica de lemn o alta din cărămidă, cerându-o pe cea veche pentru folosința lor. Nu ni s-a păstrat răspunsul Muncaciului, cert este că la 1768 românii se despart de parohia ruteană, făcându-și slujbele în biserica veche de lemn, aducându-și preot pe Dimitrie Ivacico care va sluji vreme de 4 ani, fiind urmat probabil tot de preoți ruteni care se maghiarizează, încercând să-i maghiarizeze și pe români, acest fenomen rezultând din cercetarea matricolelor parohiale care până la 1777 erau completate în limba româna cu litere chirilice, după aceea fiind cu litere latine, dar în limba maghiară. În continuare românii tot încearcă să se desprindă de parohia ruteană, de abia în 1799 reușesc să primească teren pentru școală și biserică proprie, definitivată la 1803 sub vicarul și parohul Demetrie Beöthy.

Construcția noii biserici va dura 3 ani, credincioșii executând toate lucrările de cărăușie gratuit și fiecare familie era planificată pentru mai multe zile de muncă benevolă. Biserica se va finaliza de construit la 1802, va fi sfințită de preotul Demetrie Beothy, iar după finalizarea iconostasului, în 1822 va fi sfințită de episcopul Alexa Pocsi. În decursul a mai bine de un veac și jumătate au slujit mai mulți preoți, numele acestora fiind păstrate în arhiva Parohiei:

• Pr. Demetrie Beothy, 1799-1805, slujește atât pe români cât și pe ruteni, va fi protopop iar mai apoi vicar;
• Pr. Papp Ioan, 1805-1806;
• Pr. Antal Ioan, 1806-1808;
• Pr. Papp Grigorie, 1808-1837; are o activitate lungă și rodnică, în timpul păstoririi sale termină de construit casa parohială, zugrăvește biserica și îi face iconostas, la 1810, ajutat de autoritățile locale termină de construit școala confesională, iar în 1827 instalează un clopot donat de credincioasa Maria Prunilă, văduva lui Toma Anderco;
• Pr. Gulovici Ioan, 1837-1857; în timpul păstoririi sale parohia trece sub jurisdicția Episcopiei de Gherla, dar fiind de origine rutean maghiarizat, va încerca cu oarecare succes să-i maghiarizeze și pe români, liturghisind și predicând numai ungurește, fapt ce va nemulțumi o parte din enoriașii care trimit episcopului Ioan Alexi numeroase plângeri, acesta numindu-l canonic la Gherla;
• Pr. Petru Bran, 1857-1871; unul dintre cei mai remarcabili oameni de cultură pe care l-a avut orașul nostru a fost, poate primul animator al vieții culturale românești, căruia noi îi datorăm faptul că vorbim azi limba maternă, fiind inițiatorul înființării primei catedre de limba română la gimnaziul catolic regesc. Conștient de misiunea grea ce îl aștepta, spunea: Poporenii din Satu Mare, prin injuria timpurilor trecute își pierduseră mai de tot cele mai scumpe tesaure: limba și naționalitatea. Când ajunsei eu aici de paroh, îmi veni cea mai grea temă de rezolvat: să resuscitez numele de român din decadența și să dezleg limba română din cătușele în care o ținea înăbușită elementul străin. Cu toată opoziția autorităților dar și a românilor deznaționalizați, reușește să înființeze Societatea de lectură a elevilor români, o bibliotecă românească, organizează recitaluri cu creații patriotice, poartă o bogată corespondența cu Timotei Cipariu, publică numeroase articole în revistele: Amicul Școalei, Foaie pentru minte, inimă și literatură, Concordia, publică și tipărește prima carte în limba română din Satu Mare și luptă pentru deschiderea unui gimnaziu românesc la Baia Mare sau Seini. Datorită abnegației și zelului cu care a luptat pentru, culmea, românizarea românilor, și-a atras dușmănii chiar și în biserica în care slujea, în timpul Sf. Liturghii era apostrofat și lovit cu cârjele, astfel încât în cele din urmă este suspendat, se îmbolnăvește, sfârșind sărac și părăsit de toți într-un azil din Budapesta.
• Pr. Ioane Marcu, 1871-1886; Opera începută de Petru Bran va fi continuată de o altă mare personalitate, preotul Ioane Marcu, el este inițiatorul și organizatorul conferințelor intelectualității din comitat în chestiunea limbii și ortografiei române, răspunzând astfel proiectului întocmit de Titu Maiorescu printr-o variantă a ortografiei latinizante.
• Pr. Cozmuța Baziliu, 1888-1895;
• Pr. Pop Ludovic, 1895-1905;
• Pr. Pr. Huban Iuliu, 1905-1915; În timpul păstoririi sale în 1913 parohia trece sub jurisdicția episcopiei de tristă amintire de la Hajdudorogh, care avea unic țel maghiarizarea totală a românilor, preotul ajungând datorită abnegației”sale vicar la Târgu Mureș;
• Pr. Gonczy Pal, 1915-1919;
• Pr. Constantin Lucaciu, 1919-1920; în timpul păstoririi sale parohia revine la Episcopia Gherlei;
• Pr. Vasile Lucaciu, 1920-1922; marele luptător pentru idealurile naționale, îl va înlocui pe fratele sau Constantin și fiind bolnav, va fi ajutat în pastorație de fiul său Epaminonda. Mai întâi preot la Eriu-Sâncrai, apoi preot profesor la Liceul din Satu Mare, din 1885 preot la Șișești, membru al Comitetului Național, unul din cei mai de seamă memorandiști, este lăsat în uitare după Unirea de la 1918 atât de autoritățile civile cât și de cele bisericești, lucru care-i vor amărî teribil în ultimii ani ai vieții.
  La începutul secolului al XX-lea românii nu mai încăpeau în biserică, punându-se problema zidirii uneia noi și mult mai mari, astfel că începând din 1913 încep să se adune fonduri, dar din cauza războiului dar și a indiferentismului unor intelectuali și afaceriști români, începutul construcției se tot amâna, iar după terminarea războiului datorită inflației care i-a urmat, se pierd aproape în totalitate banii strânși;
• Pr. Dragoș Aurel, protopop, 1923-1940;
• Pr. Nicolae Costin, viitor protopop de Jibou, apoi de Șomcuta;

Datorită faptului că în 1923 parohia număra mai mult de 17.000 de credincioși, se mai înființează încă 2 posturi:

• Postul II: Pr. Dr. Dragoș Valentin, 1923-1925; Pr. Mihai Doboși, 1925-1967;
• Postul III: Pr. Coriolan Podoabă; Pr. Patriciu Mureșan.

În 1926 se înființează Asociația Româncelor Sătmărene, cu scopul de a strânge fonduri, organizând în acest sens colecte, organizând petreceri și baluri, ba chiar și o loterie, iar din partea statului s-au primind fonduri bănești și o pădure. În iunie 1932 se începe dărâmarea vechii biserici în care s-a slujit vreme de 133 de ani și se pornește construirea noii catedrale de către antreprenorul Liteanu , după proiectul arhitectului dr. Victor Smighelschi. Datorită deselor întreruperi cauzate de lipsa banilor, lucrările vor dura până în 1937 când de sărbătoarea Sf. Arhangheli a fost târnosită de Alexandru Nicolescu, mitropolitul Blajului, Iuliu Hossu, episcopul Clujului, Ioan Bălan, episcopul de Lugoj și Alexandru Rusu, episcopul de Maramureș, împreună cu un mare sobor de preoți. Biserica a costat 8 milioane de lei în banii de atunci, din aceștia avocatul Augustin Frențiu a donat suma de 5 milioane, preotul Nicolae Breban din Baia Mare și vărul său Ioan Avram 1 milion de lei. Restul banilor au fost strânși de Asociația Femeilor Sătmărene, precum și de credincioșii români din oraș sau de la țară, astfel este pilduitoare mărturia credincioasei văduve Big Floare din Cărășeu care venind pe jos la târg la oraș, a vândut preșuri țesute la război iarna în casă, banii obținuți donându-i pentru construcție. La fel, actualul prim-curator ing. Gheorghe Bărbulescu și curatorul Gheorghe Pintea, de la Parohia noastră, elevi fiind în acele vremuri, au prestat alături de părinții lor mai multe zile de muncă benevolă, precum alte sute de credincioși, pentru finalizarea construcției bisericii.

Din 1940 mai apar încă 2 parohii astfel încât șirul slujitorilor la catedrală se continuă cu preoții:

• Parohia I: Pr. Ioan Dragomir, 1940-1948;
• Parohia II: Pr. Mihai Doboși;
• Parohia III: Pr. Romulus Lemeni (Capela cimitir);
• Parohia IV: Pr. Nicolae Sabău, 1940-1950;
• Parohia V: Pr. Ioan Bălan, 1940-1948;

Perioada de ocupație horthistă a fost extrem de grea pentru românii sătmăreni, multe familii refugiindu-se în Regat, elevii români erau obligați să treacă la religiile romano-catolica sau reformată pentru a obține loc la internate. Din 1948, când autoritățile desființează Biserica greco-catolică, la Biserica Sf. Arhangheli vor sluji următorii preoți:

• Pr. Romulus Lemeni, 1948-1949;
• Pr. Dr. Gheorghe Coman, 1949-1962;
• Pr. Ioan Știru, 1962-1974;
• Pr. Viorel Lostun, 1974-2008;
• Pr. Traian Pilca
• Pr. Gheorghe Pop, care va pleca în 1993 la parohia nou-înființată de la Podul Golescu.
• Pr. Doru Viorel Lostun, va sluji din 1993 până în 1995 când va pleca la parohia nou-înființată Sf. Gheorghe de pe strada Barițiu, în 1997 se reîntoarce la biserică pe postul de preot II, urmând ca din 1998 să se înființeze la biserică cea de a doua parohie, Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, pr. Doru Viorel Lostun devenind parohul acestei parohii până la data de 26 iulie 2014 când a solicitat transferul la Parohia Mărtinești, iar în locul lui a fost transferat Pr. Florin Orășteanu de la Parohia Mărtinești. Odată cu pensionarea Preotului Viorel Lostun de la Parohia Satu Mare II, în 2008 are loc o rearondare a sectoarelor și în locul acestei parohii apare Parohia Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, paroh fiind numit pr. Sandu Sabou, transferat prin concurs de la Parohia Sânmiclăuș, Protopopiatul Carei.

Înainte de a trece la descrierea unor evenimente care au marcat teribil întreaga istorie a parohiei noastre, fiind poate cea mai frumoasă din oraș, merită făcută o succintă descriere a catedralei Sf. Arhangheli: construcția este măreață, impresionează din punct de vedere arhitectural. Are o împărțire planimetrică care ține cont de arhitectura bizantină, fiind de altfel inspirată după Catedrala Ortodoxă Sf. Sofia din Constantinopol, Istanbulul de azi. Arhitectura bizantină este combinată în interior cu elemente ale arhitecturii românești, renunțându-se însă la stilul prea divizat în sens longitudinal ale vechilor biserici românești din Regat. S-a renunțat față de proiectul original și la„campanela”de factură italiană plasată în stânga corpului bisericii, care ar fi făcut o nota discordantă, dezechilibrând tot-unitarul de factură bizantină. Se păstrează însă elementele caracteristice Ortodoxiei, împărțirea în nartex, pronaos, naos și altar, cu diaconatul și proscomidiarul unite într-un tot organic și unitar, care se grupează în jurul cupolei centrale, culminând cu aceasta. Această grupare a elementelor esențiale care se dezvoltă unul din altul printr-o iluzie optică, mărește considerabil monumentalitatea și grandiozitatea spațiului inclus între ziduri, aproape că dintr-o singură privire se poate cuprinde și include totul!

Ca inovație tehnică, pentru prima dată aplicată la dimensiuni mari, după cum însușii arhitectul a recunoscut, este sistemul de luminare a cupolei, razele de soare pătrunzând prin arcadele largi din tamburul cupolei exterioare, răsfrângându-se pe extradosul cupolei interioare, pătrunzând prin golul circular al cupolei propriu-zise, iluminându-o cu o lumină difuză.
Catedrala a rămas nezugrăvită până în 1953, când pictorul Carol Schnell în colaborare cu frații Bihon și Profeta fac o pictură în tempera, în mare parte decorativa. Scenele pictate sunt următoarele: pe cupolă este pictat Pantocratorul, apoi Bunavestire, Nașterea, Răstignirea și Învierea, în colțurile cupolei cei 4 Evangheliști, iar pe pereții laterali din naos, pe cei 12 Apostoli în medalioane, încadrați de o decorațiune bogată. Pe bolta pronaosului se află scena Botezul Domnului, pe frontispiciul altarului Mahrama, iar în altar pe boltă se află Sf. Treime și Maica Domnului. În același an pictura este sfințită de P.S. Valerian Zaharia al Oradiei, apoi în 1974 se instalează o noua catapeteasmă și un candelabru sculptate în lemn de stejar, comandate la atelierele Patriarhiei din București, binecuvântate la sfârșitul aceluiași an de către P.S. Vasile Coman al Oradiei. În anul 1993 se încep sub păstorirea pr. Viorel Lostun lucrările unei monumentale picturi în tempera de către maeștrii bucureșteni Busuioc și Bondoc, finalizată în 1996, când a fost sfințită de către I.P.S. Teodosie, vicar patriarhal, I.P. Epifanie al Buzăului, I.P. Justinian al Maramureșului și P.S. Justin, înconjurați de un sobor de 40 de preoți. Istoria Catedralei și a credincioșilor ei, atât de zbuciumată încă de la construirea ei, a pornit pe un nou și amar făgaș după evenimentele din Decembrie 1989.

Încă de la 1 august 1990 Protopopiatul Unit greco-catolic a chemat în judecată Protopopiatul Ortodox Satu Mare pentru a-și întabula dreptul de proprietate asupra Catedralei noastre, construită între anii 1932-1937, dar care trece în 1948 cu preoți și credincioși în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Pentru aceasta Protopopiatul Unit emite o adresă prin care cere Tribunalului Satu Mare ca reintabularea să se facă numai pe bază de hotărâre judecătorească, dar completul de judecată respinge de doua ori aceasta pretenție ( Dosar 2228, Sentințele civile 2721 și 2734), invocând Decretul – Lege 126/1990, care stipulează că se va forma o comisie mixtă formată din clericii și credincioșii celor două culte și pe baza unui referendum, se va ține cont de dorința credincioșilor în fixarea situației juridice a locașurilor de cult disputate. Nemulțumit, Protopopiatul Unit face recurs și acesta va fi admis, astfel încât se aproba rectificarea înregistrărilor din Cartea Funciară, deși Protopopiatul Ortodox a trimis mai multe adrese prin care menționa că este doar un for tutelar administrativ și că nu este proprietarul Bisericii „Sfinții Arhangheli”, ci proprietar este Parohia Ortodoxă „Satu Mare II”. Cu toate acestea, sentința este definitivă, fiind dată în ședința din 1 octombrie 1990 cu Decizia civilă 505, iar partea ortodoxă nu este anunțată voit, termenul legal de recurs este depășit, aflându-se de această încălcare grosolană a Legii abia după aproape un an, dar și aceasta cu totul întâmplător.

De atunci a fost atacată de nenumărate ori această sentință și toate argumentele și dovezile aduse nu au fost luate în considerare, în schimb au fost chemări în zeci de acțiuni judecătorești de punere în posesie și de evacuare, dar pe rând toate acțiunile au fost respinse de Curtea de Apel Oradea (Sentința 167 din 21 martie 1994) și Curtea de Apel Suceava, concluzionându-se că instanțele nu sunt competente a soluționa aceste cereri, ci doar Comisia mixtă, conform Art.3 a Decretului Lege 126/1990.

În anul 2003, de data aceasta Parohia Ortodoxă „Satu Mare II” și nu Protopopiatul sau Statul român, este din nou chemată la Tribunalul Satu Mare, dar prin Sentința 113 este din nou respinsă acțiunea de revendicare și evacuare a bisericii noastre.

În 6 decembrie 2004 la Curtea de Apel Oradea se judecă din nou apelul făcut de Protopopiatul Unit, obligând Parohia Ortodoxă să lase reclamantei în deplină proprietate Biserica, dispunând evacuarea acesteia printr-o sentință definitivă. În urma acestei sentințe s-a cerut printr-o somație executorului judecătoresc evacuarea locașului de cult în termen de 5 zile, dar a fost obținută o Ordonanța Președințială de suspendare a somației și totodată s-a făcut recurs în termen legal la Curtea Supremă de Casație și Justiție, apoi au fost inițiate mai multe acțiuni judiciare de rectificare în Cartea Funciară.

În municipiul Satu Mare, după datele ultimului recensământ există 54 955 credincioși ortodocși și 9 646 greco-catolici dar din care aproximativ 5 000 sunt de limba și etnie maghiară. În ultimii 20 ani greco-catolicii și-au construit 4 biserici și au deschis 3 capele, dar în același timp, fără a avea autorizație, foloseau parcul central al orașului în fiecare duminică pentru serviciul religios, în predici împroșcându-i pe „frații” ortodocși necontenit, acuzându-i de colaboraționism cu regimul comunist și propovăduind neîncetat teza iezuită „restitutio in integrum” dar și amenințând că România nu va intra în Comunitatea Europeană până nu le vor fi satisfăcute toate cererile.

De-a lungul anilor de mai multe ori am încercat să legăm o punte de dialog și pe cale amiabilă să putem rezolva acest diferendum, împreună cu autoritățile locale le-am propus un loc central unde să-și construiască un nou locaș de cult, promițându-le tot ajutorul nostru frățesc, dar nu au vrut să accepte. Cu tot respectul, dorim să menționăm că niciodată nu au fost alungați din biserica noastră, dar fiind puțini la număr, ne întrebam de ce preferau să stea în parc în condiții improprii în loc să intre în bisericile nou construite care sunt aproape goale. Oare le plăcea mai mult să dea interviuri posturilor de televiziune și radio străine unde explicau cu lux de amănunte că Decretul – Lege 126/1990 este neconstituțional și că ar fi normal ca statul român să dea o lege care să le restituie toate proprietățile pe care le-au avut până în 1948, eventual să le fie dați și credincioșii care se „încăpățânează” să nu mai părăsească Ortodoxia. Noi, credincioșii Bisericii disputate am fost greco-catolici până în 1948 și noi am construit-o, iar după acest an când am trecut împreună cu preoții slujitori la Biserica Ortodoxă, noi am întreținut-o și împodobit-o, investind nu numai dragostea noastră ci și peste 2.000.000 de lei de-a lungul timpului, fiind una dintre cele mai frumoase biserici din oraș, fiind neîncăpătoare pentru cei 2000-3000 de credincioși care o frecventează duminică de duminică.

Dar iată că în dimineața de 17 februarie inevitabilul s-a produs. În jurul orei 5 dimineața un puternic dispozitiv de jandarmi format din circa 40-50 de persoane a înconjurat Biserica, așteptând apariția executorului judecătoresc. Acesta a apărut în jurul orei 6.

Îngrijitorul s-a dus să tragă clopotele după obicei înainte de începerea Sf. Liturghii, dar a fost împiedicat să o facă, fiind ridicat de polițiști și dus să dea declarații, după cum am aflat după mai bine de o oră după ce a fost sechestrat, acuzat fiind că ar fi vrut să tragă clopotele într-o dungă! Executorul, judecătoresc a anunțat cu un ton deosebit de ironic și malițios că ceea ce trebuia făcut cu ani înainte urmează acum să se facă în deplina legalitate și că dacă nu ne convine ceva, are tot dreptul să ne evacueze chiar în acel moment din biserică „pentru că punerea în posesie se poate face și în lipsa părții ortodoxe”. Cu toate încercările de a-1 face pe executor să aștepte venirea avocaților noștri, nici nu a dorit să ne asculte, ba chiar ne-a amenințat din nou că ne scoate afară, iar mascații chiar au început să ne conducă spre ieșire, fiind cam prea duri pentru cadrul și locașul în care se pare ca uitaseră ce era. Am telefonat la părintele protopop, preoților colegi și la consilierii noștri bisericești care s-au adunat la biserică în circa jumătate de oră, dar, surpriza-au fost opriți să intre și doar într-un târziu, după mai multe și repetate intervenții ale preoților au reușit să pătrundă în biserică. În acest timp, numeroși preoți catolici, mulți veniți de la țară împreună cu credincioșii lor au fost lăsați să circule în voie, iar credincioasele noastre care veniseră la Sf. Slujbă au fost oprite să intre, observându-se o vădită atitudine dușmănoasă. Au sosit avocații noștri care l-au anunțat pe executor ca va fi recuzat, dar acesta și-a continuat nestingherit treaba. Culmea ironiei, și nu prea credem că a fost doar o întâmplare, era nevoie pentru recuzare de o ștampilă și o înregistrare oficială a Judecătoriei, dar chiar atunci când avocații au ajuns acolo, au fost opriți să intre de către polițiști, motivând că este o alarmă, cum că în incintă ar exista o bombă și că aceasta va fi închisă circa 3 ore. S-a obținut o hârtie similară de la Curtea de Apel Oradea, dar executorul nu a luat-o în considerație, spunând că trebuia să i-o arătăm dimineață, când a început să urce treptele Catedralei și și-a continuat lista cu inventarul obiectelor din Biserica.

Am început să scoatem din biserică Vasele Sfinte și alte câteva obiecte pe care le-am depozitat în biserica vecină, restul rămânând în biserică, obiecte pentru care o perioadă au existat și termene de judecată pentru a ne putea fi date înapoi. Când am ieșit afară, am fost huiduiți și înjurați de câteva zeci de frați uniți, care au intrat apoi cu toții în biserică.

Deși sâmbătă l8 februarie, în cadrul ședinței de la Protopopiat am primit, numeroase promisiuni de sprijin pentru mitingul pe care-1 organizam pentru duminică, prea puțini frați preoți s-au ținut de cuvânt, astfel că la miting s-au strâns circa 15oo de credincioși, dar și forțele de ordine au fost organizate și mobilizate în mod exemplar, astfel că nu s-au produs evenimente nefericite.

Cu sprijinul Domnului Prefect și al Consiliului Județean ni s-a dat voie să săvârșim Sf. Slujbe peste drum de biserică, în curte la Vatra Românească, unde Armata ne-a montat 6 corturi militare și am improvizat o mică capelă unde săvârșim zilnic Sf. Slujbe bisericești. De asemenea, am făcut demersurile necesare pentru a ni se aproba un loc pentru construirea viitoarei biserici. Fiind foarte frig, am constatat ca soluția corturilor putea fi doar una temporară, astfel că tot cu sprijinul bunilor noștri credincioși am construit din lemn o capelă, pe care ulterior am izolat-o, pentru a ne putea desfășura programul liturgic tradițional în condiții ceva mai umane.

În toamna anului 2006, am primit o mică suprafață la marginea unui parc vecin cu Muzeul Județean astfel că am început să lucrăm la documentația topografică, geologică și de proiectare, având și aprobarea unui ajutor material din partea Guvernului în valoare de 1.500.000 RON, dar din cauza apariției Legii Parcurilor, aproape fiind de obținerea Autorizației de construcție, am pierdut acest teren și în consecință și banii.

Am reluat demersurile obținerii unui alt teren, cererea noastră fiind cu greu aprobată datorită dificultăți de a se găsi unul propice, dar în cele din urmă am primit o suprafață în parcarea vecină Poliției de Frontieră, am obținut Autorizația de construcție pe 12 decembrie 2008, precum și aprobarea unui nou ajutor material prin Legea Bugetului pe anul 2008, dar nu s-au putut obține nici acești bani, motivându-se la sfârșit de mandat că nu mai există fonduri.

În 26 iulie 2014 în urma retrocedării clădirii și terenului de la Vatra Românească, a trebuit să eliberăm terenul și am refăcut capela, de această dată din panouri sandvich, în parcarea de lângă Poliția de Frontieră, de pe strada Martirilor Deportați, primele Sfinte Liturghii săvârșindu-se sub două copertine improvizate, până la terminarea construirii noii capele. Pentru că între timp autorizația pentru construcția bisericii a expirat, am pornit demersurile pentru a încerca să construim o biserică de lemn și în data de 20 martie 2015 am primit Binecuvântarea de la Prea Sfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, iar peste mai bine de un an, în 24 august 2016, se obține Autorizația de construire a unei Biserici de lemn.

Proiectul a început cu domnul arhitect Belean Ciprian, iar din anul 2018, Proiectul a fost preluat de către domnul arhitect Dorel Cordoș din Sighetu Marmației, care a gândit și proiectat un întreg Ansamblu compus din Biserică, Altar de vară, Clopotniță, Poartă de acces și un gard impresionant.  Tot în anul 2018 cu începere de la 1 ianuarie prin Decizia nr. 3 849 din 12.12.2017 , în baza Hotărârii Permanenței Consiliului Eparhial, se decide fuziunea prin absorbție a Parohiei Ortodoxe Române ”Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” cu ”Parohia Ortodoxă Română Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” rezultând parohia cu denumirea Parohia Ortodoxă Română ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” paroh fiind numit pr. Sabou Sandu. În tot acest timp se pornește lucrarea de construcție a noii biserici, fundațiile și demisolul fiind construite de către firma SC Euras SRL, administrată de către domnul inginer Mircea Lețiu iar biserica de lemn este construită de către firma S.C. Pop Construct SRL din Bârsana, județul Maramureș, administrată de către domnul Pop Vasile, tot din Bârsana.

În luna octombrie a anului 2024 Prea Sfințitul Părinte Iustin Episcopul Maramureșului și Sătmarului ne dă Arhiereasca Binecuvântare de a intra și de a liturghisi în noua biserică, prima Sfântă Liturghie săvârșindu-se în data de 25 octombrie 2024, iar de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, 8 noiembrie 2024, Hramul istoric al Bisericii noastre, am avut bucuria de a-l avea alături de noi și de a Binecuvânta noua biserică și întregul ansamblu, pe Prea Sfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul.

În prezent continuăm lucrările de finisaje interioare și exterioare ale bisericii și nădăjduim că nu peste mult timp vom avea și Iconostasul și vom începe și la pictarea interiorului bisericii.

Istoricul Bisericii

Situată în nord-vestul municipiului Satu Mare, pe strada Gheorghe Bariţiu, Biserica Ortodoxă cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a luat ființă la 1 aprilie 1993. Parohia a cuprins la acel moment un număr de 400 de familii, fiind păstorite de părintele Doru Lostun, care a obținut la acel moment, de la Municipalitate, o clădire, impovizându-se în ea o Capelă, în care s-au oficiat Sfintele Slujbe. Tot atunci s-a obținut și terenul aferent pentru construirea noii Biserici parohiale.

Trei ani mai târziu, în 1996, preot paroh a fost numit părintele Pop Cornel, care a continuat lucrările începute.

În 31 august 1997, în cadrul slujbei de Vecernie, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a fost sfinţită piatra de temelie a noii Biserici. Tot atunci Biserica a fost înzestrată cu un clopot.

În anul 1998 s-au întocmit proiectul şi documentaţia pentru a putea fi demarate lucrările şi pentru a se putea începe turnarea fundaţiei.

Prima cărămidă s-a pus în luna mai, anul 2000, pentru ca în 17 decembrie 2006 să fie binecuvântate lucrările executate până în acel moment, săvârşindu-se prima Sfântă Liturghie, în noua Biserică, de către ÎPS Justinian Chira.

S-au confecţionat trei clopote la atelierul din Târgu-Mureş, fiind amplasate în cele două turnuri ale bisericii. În anul 2006, Biserca a fost înzestrată cu un iconostas sculptat în lemn de tei, două tetrapoade și un analog, realizate de către meșterul Nicolae Câmpeanu, din Dej. Între timp lucrările demarează, au fost instalate vitralii la toate geamurile bisericii, realizate de către pictorul Răzvan Costea din Cluj. De asemenea, toată pardoseaua bisericii a fost placată cu granit și s-a reorganizat masa Sfântului Altar. A fost adus un mare policandru, 4 candele montate pe iconostas și 24 de aplice, produse în ateliere specializate din Grecia. Pictura interioară a bisericii a fost realizată între anii 2011 – 2021 de către Niculae Andonaş, folosind tehnica fresco.

Pentru o perioadă, la această Biserică, a slujit și preotul Pop Cornel Alin, iar din luna februarie a anului 2011 slujește și preotul Peteri Cristian Costică.

După finalizarea lucrărilor, în anul 2021, Biserica a fost pregătită pentru Sfințirea ei. Sâmbătă, 4 septembrie 2021, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a târnosit, împreună cu Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Satu Mare, în fruntea unui mare sobor de preoți și diaconi. Pentru râvna și perseverența de aproape un sfert de secol în ridicarea acestui sfânt locaș de închinare, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin i-a dăruit preotului ctitor, Pop Cornel, cea mai înaltă distincție a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului – „Crucea voievodală Maramureșană”. Preotul coslujitor, Peteri Cristian, care slujește de un sfert de secol, a fost ridicat la rangul de stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce. Consiliul Parohial a fost distins cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”. Diplomele Anului Omagial au fost acordare multor binefăcători.

Începând cu data 1 decembrie 2021, preot paroh a fost numit preotul Peteri Cristian, alăturându-i-se preotul coslujitor Palfi Călin, venit de la parohia Culciu Mare.

Totodată, în anul 2022 s-a început construirea unui nou lumânărar, iar anexa din proximitatea Bisericii a fost renovată în întregime, amenajându-se o sală multifuncțională în care se pot organiza activități catehetice cu copii. Tot în această sală s-a amenajat și o bibliotecă parohială.

În data de 23 aprilie 2023 am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe pe Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care a binecuvântat noile lucrări.

În decembrie 2023, Biserica a fost înzestrată cu scaune sculptate de stejar pe margini, două suporturi pentru icoane și am reamenajat Proscomidiarul cu un baldachin sculptat, din lemn de stejar.

În 2024 am demolat o veche construcție din curtea bisericii și am construit o nouă hală pentru depozitare. Începând cu luna mai, s-au demarat lucrările la capela din cimitir care va fi sfințită de către Preasfințitul Părinte Iustin în 23 aprilie cu ocazia hramului Bisericii.

Istoricul Parohiei

Aceasta asezare este situata în partea de sud a orasului, în continuarea strazii Uzinei, care începe de la Podul de peste râul Somes si se prelungeste pâna la vechiul aeroport. Locul de marcare de unde începe Curtuiusul este reprezentat de “Halta Amati”, unde era prin anii 1970 linia îngusta de cale ferata car etrecea din gara de vest a orasului Satu Mare, cunoscuta si sub numele de Gara Ferastrau, spre sud, traversând strada Uzinei prin punctul unde se gaseau administratiile Gostatului si apoi mergând paralel pe partea stânga a soselei pâna la vechiul aeroport si mai departe spre sud-est catre Viile Satu Mare.

Cartierul este alcatuit, în mare parte, din români, putini unguri de religie reformata si catolica dar fara lacas de cult.

Localitatea este asezata de-a lungul acestui drum de interes local care duce din Satu Mare, dupa ce traverseaza Somesul spre sud, catre localitatea Viile Satu Mare iar de la vechiul aeroport, unde se termina cartierul Curtuius, ramificându-se spre dreapta catre noul aeroport si pe drumul national spre Zalau si Cluj-Napoca.

Aceasta comunitate compacta a aparut datorita înmultirii numarului populatiei din localitatea Satu Mare iar pe de alta parte prin asezarea unui mare numar de maramureseni din localitatile Leordina, Sighetu-Marmatiei, Câmpulung pe Tisa, Iapa etc., care s-au colonizat aici în urma “reformei agrare” din anul 1923 si a situatiei de dupa al II-lea razboi mondial. Cu alte cuvinte, cartierul Curtuius nu are o istorie atât de veche, istoria a fiind, istoria dezvoltarii orasului. Aceasta suburbie avea în anul 1973 aproximativ 200 de persoane, 90 % fiind români ortodocsi.

Deoarece sunt uniti cu orasul, oamenii sunt angajati la firme si intreprinzatori din Satu Mare. Din punctual de vedere al arondarii, Curtuiusul a fost filie a Parohie Satu Mare 5, care începând cu anul 1940 manifesta tendinte de extindere dincolo de calea ferata de la sudul orasului.

La început, redinciosii din filia curtuius aveau un lacas de cult improvizat într-o sura, apoi într-o casa. În anul 1945, dupa razboi, credinciosii si-au manifestat dorinta de a zidi o bisericuta. Pentru a-si duce la îndeplinire acest proiect au primit caramida din demolarile unor vechi edificii dar din anumite cauze nu au putut sa realizeze acest lucru. Abia în anul 1950 au costruit o capela din material foarte slab, caramida din pamânt, pe care l-au acoperit cu eternit iar în curtea acestei capele au construit o clopotnita în care au instalat un clopot. Aceasta bisericuta este foarte îngrijita, cu banci, cu iconostas, la care a lucrat un mester tâmplar cu numele Petrusca Gheorghe iar icoanele sunt donatia doamnei preotese Leontina Stiru, care a lucrat la ele personal. Capela a fost reparata capital în anul 1970 iar prin anul 1968 fundatia a fost întarita cu beton si incinta a fost împrejmuita cu un gard de sârma pe butuci de lemn rezultati din lemnele de salcâm defrisati din cimitir.

În aceasta biserica au slujit preoti din Satu Mare. Astfel, Curtuiusul fiind filie la Parohia Satu Mare 5 a fost deservit de Pr. Ioan Balan în perioada 1940 – 1948 dupa care se retrage. A fost bolnav multa vreme si a murit la Baia Mare în luna mai 1973, dupa ce a functionat ca administrator la Spitalul Unificat din Baia Mare iar înainte de a muri, cu câtiva ani, la Muzeul de istorie nationala din Baia Mare.

La filia Curtuius au mai slujit: Pr. Mihail Dobosi, 1950 – 1956; Pr. Mircea Andron, 1956 – 1962; Pr. Mihail Dobosi, 1962 – 1967, fiind ajutat si de catre Pr. Gheorghe Coman si de catre Pr. Ioan Stiru; Pr. Viorel Mihaila, 1967 – 1969; Pr. Traian Pilca, 1969 – 1972, fiind ajutat de catre preotii pensionari si îmbisericiti la Satu Mare, Pr. Simion Pop, Pr. Alexandru Gavrus, Pr. Cornel Hotea, Pr. Cornel Lepadatu.

În anul 1972 se îmfiinteaza Parohia Satu Mare 5 din cele doua filii, Curtuius si Balta Blonda, venid ca paroh Pr. Vasile Popa de la Parohia Bârsau de Jos, de la 1 februarie 1973, locuind la centrul parohial din Satu Mare. El a slujit aici pâna în anul 1977. De acum pâna în 1981 a slujit Pr. Alexandru Tincu iar din 1981 vine ca preot paroh Constantin Bota care sta aici pâna în anul 1992. Din 1993 pâna în 1994 a servit aici Pr. Vasile Bene iar din 1994 pâna în prezent paroh este Pr. Viorel Pasca.

La data de 20 iunie 1999 se sfinteste locul si se pune piatra de temelie a unei noi biserici de catre Prea Sfintitul Justinian Chira al Maramuresului si Satmarului, fiind însotit de catre Parintele Consilier Administrativ Vasile Augustin si de catre Parintele Consilier Gheorghe Balan alaturi de un sobor alcatuit din 20 de preoti. La data de 18 septembrie 1999 începe constructia bisericii, în 2001 se ajunge la acoperis, în 2002 se executa instalatia electrica, si s-a tencuit exteriorul. În anul 2003 s-a tenciut interiorul bisericii si s-a curatat exteriorul fiin stropit cu terasit. La data de 30 noiembrie 2003 a avut loc târnosirea noului lacas de cult fiind puse sfinte moaste de catre Prea Sfintitul Justinian Chira. La acest eveniment au mai participat Parintele Protopop Alexandru Tincu si un sobor format din 22 de preoti. La data de 29 iunie 2004 s-a teminat montarea gresiei în biserica, a unei tâsnitoare si a unui chiosc în curtea bisericii, s-a executat instalatia de încalzire cu centrala termica pe gaz metan. La 23 noiembrie s-a montat iconostasul sculptat din lemn de tei de catre sculptorul Nicolae Câmpianu de la Dej, jud. Cluj. La 28 noiembrie 2004 s-au montat icoanele pe iconostas, pictate de pictorul Constantin Bumbu din loc. Caseiu, jud. Cluj. În 7 decebrie 2004 s-au astfaltat trotuarele si platoul din fata bisericii de catre d-ul Stelian Popa. Ls data de 15 februarie 2005 s-a început pictarea bisericii de catre pictorul Constantin Bumbu îmreuna cu cei dou fii ai sai iar la 8 aprilie aceasta lucrare a fost terminata. În 22 iulie s-a achizitionat si a fost adus pentru sfânta biserica un candelabru cu 54 de brate. La 24 iulie a avut loc ceremonia de resfintire a bisericii de catre Prea Sfintitul Justinian Chira si de un sobor format din 35 de preoti si o mare multime de credinciosi. S-au încununat, astfel, stradaniile si jertfa credinciosilor si a multor iubitori ai Bisericii care se numara în rândul ctitorilor si al binefacatorilor Bisericii.

Pentru meritele sale Parintele Viorel Pasca a primit cea mai înalta distinctie a Bisericii Ortodoxe Române, si anume “Crucea Patriarhala”.

La 4 martie 2018 a fost instalat noul preot,Sopoian Cosmin,de către protopopul Sătmarului ,Ioan Socolan,in urma pensionării preotului Pașca Viorel.

In luna iulie din 2018 noul preot,Sopoian Cosmin a intăbulat Biserica și terenul aferent,In același an se inlocuiesc cetărnele si scurgerile de la Biserică,după care se renovează in interior vechea biserică de pe strada Busuiocului,care deservea ca și capelă.

Pe parcursul anului 2019 s-a continuat inobilarea Sfintei Biserici,in luna iunie s-au montat două policandre in cafas și Sf. Altar.In 15 noiembrie 2019 s-au automatizat cele două clopote ale Bisericii.

In anul 2020,deși a fost un an cu restricții,datorită pandemiei covid-19,am continuat să inzestrăm Sfănta Biserică. in intervalul 25 iunie-5 iulie s-a restaurat exteriorul și s-a vopsit partea lemnoasă de la turnuri și streșină.La 24 iunie,in urma nenumăratelor demersuri am intăbulat pe Parohia Sf. Andrei 3752 mp de cimitir,in vederea construirii unei capele.

In vara  anului  2021 s-a parchetat intreaga Biserică si s-a inlocuit instalația de incălzire,tevi și calorifere noi.Tot in această perioadă s-au achiziționat două terapoade și un analog sculptate in lemn de tei de către domnul Câmpean Nicolae de la Dej.

Pe parcursul anului 2022 am inceput documentația in vederea construirii capelei de cimitir,in paralel lucrând la intăbularea parcelei de cimitir de 4020 mp extravilan. In intervalul 16 octombrie-23 octombrie s-au montat 55 mp de granit in pridvorul Bisericii.

Anul 2023 a fost rodnic pentru Parohia Sf.Apostol Andrei,reușind cu mari eforturi intăbularea a 4020 mp cimitir,La 12 iunie am obținut autorizația de construcție a capelei.La 18 august 2023 a inceput construcția capelei și s-a finalizat la 25 aprilie 2024,inclusiv cu o clopotniță.

La inceputul anului 2024 s-a finalizat capela ,și la   praznicul Rusaliilor capela s-a dat in folosință,iar la 1  decembrie a fost sfințită de P.S Timotei Sătmăreanul.

Pe parcursul anului 2025 s-a montat pavaj pe in fața și imprejurul Bisericii și s-au confecționat scaune sculptate pentru episcop si preoți.

Istoricul bisericii parohiale

Din informațiile pe care ni le-a furnizat părintele paroh Groza Gabriel-Ioan, piatra de temelie a bisericii cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae” a fost așezată și sfințită de către P.S.Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, la data de 16 septembrie 2006. Construcția bisericii s-a derulat în perioada 2007-2011. Târnosirea sfântului locaț a avut loc în data de 12 septembrie 2011 de către Î.P.S. Justinian Chira și P.S.Dr. Justin Sigheteanul, ierarhii Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Biserica este construită din lemn, în stil maramureșean, după un plan triconic, cu abside laterale poligonale, cu dimensiunile de: L=22m, l=11m și h=41m. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică este amplasat turnul din lemn, angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif, acoperită cu șindrilă. Clopotnița reprezintă o construcție separată, situată în fața bisericii, având un clopot turnat în anul 2009, la întreprinderea ,,Unio”  din Satu Mare. Trebuie remarcat și altarul de vară, confecționat din lemn, în anul 2014, cu sprijinul Primăriei municipiului Satu Mare și al Consiliului Județean Satu Mare.

Pictura a fost realizată între anii 2009-2011, în tehnica tempera, de către pictorul Liviu Bob, fiind sfințită o dată cu târnosirea bisericii, în anul 2011, precum reiese din ,,pisania”  amplasată deasupra ușii de intrare în biserică, pe interior.

Profilul actual al parohiei

În prezent,  Parohia Ortodoxă,  ,,Sfântul Ierarh Nicolae” este formată din 1.071 de credincioși. Preot paroh este pr. Groza Gabriel-Ioan, fost inspector școlar de Religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare și actual director al Liceului Teologic ,,Nicolae Steinhardt” din Satu Mare. Cântărețul bisericii este prof. Varga Ovidiu, paraclisier Brata Ioan, iar epitrop este Vonete Dan. Programul slujbelor este unul zilnic. 

Biserica servește ca și laborator liturgic pentru elevii care studiază la Liceului Teologic ,,Nicolae Steinhardt”. Prin grija preotului paroh se organizează, frecvent, atât tabere pentru tineri, cât și  pelerinaje pentru credincioși și membrii corului în țară și străinătate. De asemenea, se desfășoară diverse concursuri pentru tineri, dar și ,,seri duhovnicești” pentru credincioși, în perioada Postului Mare, având ca invitați stareți și profesori universitari. În biserică se derulează și programele catehetice naționale ,,Hristos împărtășit copiilor” și ,,Alege școala”. Parohia și școala derulează o serie de proiecte internaționale/parteneriate, cum ar fi: ,,Comenius”, ,,Erasmus”, ,,Comunitatea ecumenică de la These” , alocând burse de studiu și tabere pentru elevii meerituoși, ,,stimulând performanța”, potrivit părintelui paroh. Dintre proiectele implementate, exemplificăm: ,,Tradiții și obiceiuri de Paști” – concurs național, ,,Sătmarul – vatră de tradiție și multiculturalitate în context european”, ,,Păstrarea și promovarea tradițiilor culturale și religioase sătmărene”, ,,Dăruind vei dobândi” , ,,Păstrarea și promovarea tradițiilor culturale și religioase românești în diaspora”, ,,Oameni ai neamului meu, credință și destin”. În parohie activitatea filantropică este una bogată, credincioșii răspunzând pozitiv la toate colectele naționale și locale adresate celor nevoiași, fiind ajutate constant în jur de 50 de familii prin donații în bani și alimente.

Din anul 2007 apare ,,Jurnalul Teologic Sătmărean”, care ilustrează evenimente din viața bisericii parohiale și a școlii teologice. Pe lângă biserică, în afară de Liceul Teologic, mai funcționează o grădiniță și o creșă, gestionate tot de preotul paroh.

Istoricul Parohiei

Înflorită pe trunchiul Istoriei Bisericii Ortodoxe strămoșești, Parohia „Bunavestire” s-a numit, până la data de 25 martie 2001, Parohia Satu Mare 5. Aceasta este o parohie relativ tânără, formată odată cu dezvoltarea cartierului Gelu (Micro 17) din municipiul Satu Mare. Construcția cartierului a început în perioada 1980–1985, ca urmare a extinderii activității Întreprinderii UNIO, un simbol industrial de renume, atât la nivel național cât și internațional. Majoritatea familiilor care formează parohia își aveau atunci locul de muncă în cadrul acestei întreprinderi, emblematică pentru municipiul Satu Mare și pentru România.

În anul 1990, Parohia Satu Mare 5 a fost împărțită în trei parohii distincte:

• Parohia Satu Mare 3, cu hramul „Nașterea Mântuitorului”, din cartierul Carpați II (Menumorut),
• Parohia Satu Mare 5, cu hramul „Bunavestire”,
• Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, din cartierul Ostrov.

Credincioșii Parohiei Satu Mare 5 au fost păstoriți, de-a lungul timpului, de următorii preoți:

• Pr. Traian Pilca (1974–1980),
• Pr. Alexandru Tincu (1980–1993),
• Pr. Gheorghe-Vasile Donca (1993 – până în prezent),
• Pr. Cristian Vaștag (2011 – până în prezent)

Neavând inițial un lăcaș de cult propriu, credincioșii au frecventat bisericile din parohiile vecine: „Nașterea Maicii Domnului”, „Adormirea Maicii Domnului” și „Nașterea Mântuitorului”.

Din inițiativa preotului Gheorghe-Vasile Donca și a Consiliului Parohial, în primăvara anului 2000 au început demersurile pentru obținerea unui teren destinat construirii unei biserici parohiale.

În data de 25 martie 2001, Preasfințitul Părinte Episcop Justinian al Maramureșului și Sătmarului a sfințit locul și a pus piatra de temelie a viitoarei biserici, cu hramul „Bunavestire”. Tot în același an a fost construită o biserică provizorie din lemn, și au fost sfințite două clopote, de 160 kg și 250 kg.

Cronologia lucrărilor:

• 2002 – turnarea fundației bisericii de zid;
• 2003 – ridicarea zidurilor până la cota +10,60 m;
• 2006 – începerea lucrărilor la acoperișul navei și la turnuri; montarea crucilor din cupru;
• 2010–2013 – realizarea acoperișului din tablă de cupru (0,5 mm);
• 2013–2017 – montarea ușilor sculptate din stejar, a sistemului de încălzire în pardoseală, a iconostasului, mobilierului din Sf. Altar și a vitraliilor din altar și absidele laterale;
• 2018–2020 – montarea icoanelor de pe catapeteasmă, realizate din sticlă și mozaic;
• 2021 – realizarea drenajului apei pluviale în jurul bisericii, placarea cu marmură a soclului și a treptelor, începerea picturii în tehnica frescă „din nou” în Sf. Altar, de către pictorul prof. Băluț Cezar Cătălin; instalarea celor două clopote în turnul de miazănoapte, acum acționate automatizat;
• 2022–2023 – continuarea picturii în absidele laterale;
• 2024 – începerea picturii turnului principal și a lucrărilor în navă și balustradă.

Pictura în frescă, realizată pe o suprafață de aproximativ 1.470 mp, încununează eforturile jertfelnice ale credincioșilor și ale Consiliului Parohial.

În ședința Adunării Eparhiale a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului s-a hotărât ca în data de 18 mai 2025, cu ocazia Anului Centenar al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, să se sfințească Sfântul Altar și toate lucrările realizate – prin voia lui Dumnezeu și cu ocrotirea Maicii Domnului.

Istoricul Bisericii

Istoria construirii acestei bisericii este una a încercarilor de tot felul si parca e desprinsa din paginile Sfintei Scripturi. Totul a început în anul 1990, când în data de 10 ianuarie, la Primaria Orasului Satu Mare s-a depus o cerere pentru a se aproba construirea unei biserici ortodoxe. Locatia aproximativa fiind cea de azi. Paralel cu demersurile fata de autoritatile statului, Episcopia Ortodoxa a Oradiei de care depindea atunci jurisdictional si protopopiatul Satu Mare, si-a dat acordul pentru zidirea acestei biserici. Astfel ca la data de 21 mai 1990, Episcopul Ioan Mihaltan, Arhiereu vicar al Oradiei, a pus piatra de temelie si a sfintit locul unde urma sa se zideasca viitoarea biserica. Totodata s-a stabilit atunci, ca protectorii bisericii, sa fie Sfintii Împarati Constantin si Elena. De aceasta biserica, urmau sa depinda credinciosii din parohiile Satu Mare VII si Satu Mare VIII care îi aveau ca parohi pe Preotii Socolan Ioan si Pop Gheorghe. Prima Sfânta Liturghie s-a savârsit într-un cadru festiv de Sfintele Pasti ale anului 1992. Cu acest eveniment, s-a marcat si începutul savârsirii slujbelor religioase în jurul unei Sfinte Cruci, ridicate de credinciosii celor doua parohii .În luna octombrie a aceluiasi an, s-a trecut la constructia bisericii provizorii ,care s-a ridicat din lame de plastic pe un cadru lemnos, biserica în care s-a slujit pâna în data de 8 martie 2004. Tot în anul 1992, s-a aprobat si proiectul viitoarei biserici, proiect realizat de arhitectul Florescu Radu si inginerul Grad Ioan. În parelel s-a declansat si actiunea de strângere de fonduri pentru constructia bisericii.

O încercare venita din partea lui Dumnezeu, a fost momentul în care s-a descoperit ca terenul pe care urma sa se zideasca biserica este inadecvat pentru o constructie de o asemenea dimensiune. Daca se renunta în acel moment, Episcopia Reformata si-a exprimat dorinta de a prelua ea acest teren de la primarie si culmea, tot pentru a construi o biserica. Exista însa o speranta: zidirea unei fundatii foarte costisitoare, pe un sistem de chesoane din beton (picioare de beton armat, înfipte la 18 metri adâncime în solul mlastinos), care sa poata sustine viitoarea biserica. S-au realizat astfel cu mare greutate 174 de astfel de chesoane umplute cu beton si care formeaza 33 de piloni. (numarul anilor pe care i-a trait Mântuitorul pe pamânt). Munca era anevoiasa, inflatia era mare în acei ani, încât putinii bani ai credinciosilor se devalorizau de la o zi la alta. Biserica se construia în jos, în solul mlastinos si era normal sa apara întrebari de genul: ce se întâmpla cu aceasta biserica?

Dar în toti acesti ani, Dumnezeu a fost cu noi în greutatile pe care le-am întâmpinat. Prin stradania vrednicilor slujitori si a bunilor credinciosi care participa active la Sfintele Slujbe. Pentru toate aceste osteneli si pentru multe altele, Prea Sfintia Sa Iustinian a hotarât sa acorde P.C. Preoti Socolan Ioan si Pop Gheorghe Distinctia « Crucea Patriarhala », P. C. Pr. Valean Susan Tiberiu Distinctia Iconom Stavrofor, iar Diaconului Gabriel Gorgan Distinctia Iconom. Toate aceste lucruri s-au intamplat la tarnosirea bisericii de la primul nivel respectiv pe data de 21 mai 2004.In anul 2007 Parintele Pop Gheorghe trece din lumea aceasta în viata cea vesnica, iar paroh al parohiei Satu Mare 8 este numit P.C. Pr. Gabriel Gorgan.

In acest moment ,,biserica de sus’’ este pregatita pentru a fi impodobita si innobilata cu o frumoasa pictura in tehnica fresco, si se fac ultimele finisaje pentru a fi folosita ca si ,,poarta catre cer ‘’ de catre toti cei care ii calca pragul    

Multumim tuturor celor care facut donatii de orice fel si ne-au sprijinit pâna acum, în constructie si în înzestrarea bisericii cu cele trebuinciose, a celor stiuti de catre toti si a celor nestiuti de oameni, dar stiuti de Dumnezeu si care sunt trecuti « Cartea Ctitorilor » si care vor fi pomeniti de acum înainte la fiecare slujba savârsita în biserica noastra pâna la sfârsitul veacurilor.

Istoricul Parohiei

La sfârșitul lunii martie pe data de 28 anul 2007 a fost instalat un iconostas nou, realizat la Dej, în lemn de tei,de către firma SC Mobicom SRL, condusă de domnul Nicolae Câmpean. Tot în acea perioadă s-a început pictarea icoanelor, fiind finalizate până la Sfințirea Bisericii din 15 iulie 2007.

O zi istorică din viața parohiei, avea să fie 15 iulie 2007, în care PS Iustin Hodea Sigheteanul a hotărât târnosirea bisericii având ca ocrotitori pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, dar și pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii vechii biserici. Slujba de sfințire a fost oficiată în prezența a sute de credincioși într-un cadru solemn urmată de Sfânta Liturghie în cadrul căreia au slujit alaturi de Episcop 17 preoți.

La sfârșitul lunii septembrie s-a încheiat pictarea tuturor icoanelor din iconostas, realizate fiind de tânărul Ciprian Ardelean.

Anul 2008 a început cu lucrarea amplă de izolare a bolții bisericii și pregătirea peretelui pentru pictură, realizată de o firmă din Ungaria, condusă de inginerul Vonet Luciano, lucrare în valoare de 4000 euro. După sărbătoarea învierii s-au înlocuit geamurile vechi cu altele din termopan prin contribuția credincioșilor de 5000 RON, iar restul sumei a fost donație din partea familiei Blaga Mircea. În ziua de 27 octombrie 2008 s-a început pictarea bisericii realizată în tehnica acrilică de Ciprian Ardelean și Laza Florin. Sub îndrumarea ing. Biro Andras s-a realizat sistemul de încălzire prin pardosea, ridicarea anexei în care s-a instalat o centrală pe peleți achiziționată cu sprijinul curatorului onorific Marc Radu, în valoare de 18000 RON.
Anul 2010 a fost schimbată ușa de la intrare cu una de termopan, iar după sărbătoarea Învierii Domnului s-a reînceput pictarea bisericii care a fost terminată pe data de 15 iulie 2010 , în valoare de 18000 euro.

La începutul toamnei, a inceput lucrarea de izolare, schimbarea exteriorului precum și geamurile din turn, toate valorând 12000 RON.

Anul 2011 a început cu înfrumusețarea interiorului bisericii cu un nou mobilier bisericesc executat în lemn de tei de inginerul Nicolae Câmpean la Dej, în valoare 38000 RON.

Acestea fiind pregătite s-a hotărât să se realizeze sfințirea lucrărilor și a picturii. Jertfa zilnică a credincioșilor realizată an de an a fost încununată cu frumoasa zi de 29 mai 2011, în duminica a VI a după Paști, când PS Iustin Hodea Sighetenul a binecuvântat și sfințit munca de 15 ani a credincioșilor din parohie.

În anul 2012 s-a început zidire a unui lumânărar și a unei clopotnițe, fiind finalizată prin sfințirea noului clopot, donat de familia Marc Radu din Satu Mare.

Lucrările de schimbare a porții precum și turnarea trotuarelor în jurul bisericii au avut loc în anul 2014,iar placarea lor cu piatră de munte, a fost donată de familia Marc. S-a amenajat curtea bisericii cu gazon nou și pomi fructiferi.

În anul 2015 s-a reușit ridicarea unui grup sanitar și s-a introdus curentul în anexele bisericii. Spre sfârșitul anului înainte de 1 noiembrie cu bunăvoință Consiliului Parohial și a unor credincioși s-a reușit să se schimbe tot gardul din cimitirul parohial.

Începând cu data de 1 noiembrie 2024 cu binecuvântarea PS Iustin Hodea Sigheteanul , a fost numit preot paroh, Ghilea Adrian Nicolae.

În perioada Postului Mare a anului 2025 pe data de 4 aprilie am avut bucuria de al avea în mijlocul nostru la Sfânta Liturghie a Darurilor pe PS nostru Iustin Hodea Sigheteanul, înconjurat de un sobor frumos de preoți, biserica fiind plină de credincioși.

Istoricul  comunității parohiale

Pe vatra actualului municipiu Satu Mare, la începutul Evului Mediu, erau următoarele așezări: cetatea de pământ și lemn, cucerită de maghiari, așezarea Sătmar ( villa Zothmar) locuită de baștinașii români și situată la nord de cetate și așezarea Mintiu( Nemeti însemnând în limba română „de neam nemțesc”), întemeiată de coloniștii germani și aflată la nord de Sătmar. Grupările de locuințe ce formau cetatea erau ocolite de râul Someș. Cele mai importante documente istorice care atestă prezența românilor pe teritoriul comitatului Satu Mare sunt cele cinci scrisori papale care arată clar că strămoșii Caterinei, stăpâna domeniului Medieșul Aurit, preluaseră cetatea din „mâinile românilor schismatici” înainte de anul 1205, anul marelui Conciliu de la Roma.

Populația românească a trăit cu maghiarii și cu populațiile colonizate aici în scopul dezvoltării urbanistice și meșteșugărești: germanii in secolul XII-XIII, șvabii în sec.XVIII, slovacii în sec. XVIII-XIX. Cele doua târguri erau conduse de un consiliu  ajungând în anul 1331 să fie ridicate la rang de oraș. Râul Someș înconjura cetatea pentru apărare împreună cu fortificațiile ridicate în jurul cetății.

Cartierele Carpați I și Carpați II, în central cărora s-a ridicat biserica ortodoxă cu hramul „Nașterea Domnului”, alaturat de un cartier de case numit „Grădina Cailor” care aparține spiritual de această biserică, se gasesc la ieșirea din municipiu  spre județul Sălaj, o zonă dominată de o intreprindere de renume mondial UNIO Satu Mare, fabrica la care muncesc cei mai mulți enoriași ai parohiei noastre,  intreprindere care a contribuit la zidirea lăcașului de cult.

Istoricul bisericii parohiale

Actuala biserică ortodoxă cu hramul „Nașterea Domnului” a început să fie construită în anul 1990 în timpul păstoririi preoților Bota Constantin și Bene Vasile. Dupa Revoluția din 1989 se simțea nevoia unei biserici în această zonă. Credincioșii frecventau biserica din Piața Soarelui de altfel singura biserica de pe malul stâng al Someșului. O altă parte din credincioși frcventau biserica din cartierul Curtuiuș, de altfel neîncapătoare pentru numărul mare de credincioși. astfel că la data de20 iulie 1990 afost sfințită o Rastignire, ridicată de familia Zănăcan în memoria eroilor revoluției din 1989. Imediat  după acest eveniment a început  construirea unei biserici provizorii în care s-a slujit până la data de 26 decembrie1999 când Î.P.S. Justinian al Maramureșului și Sătmarului a sfințit subsolul actualei biserici. Concomitent s-a trecut la obținerea autorizațiilor de construcție și avizelor necesare. S-a eliberat autorizația de construcție în anul 1996. S-au continuat lucrarile de construcție a actualei bisericii sub grija Pr. Bene Vasile și Chiș Alexandru Gheorghe, până în anul 2009 când la praznicul Nașterii Domnului s-a slujit pentru prima dată în noua biserică, adunând fonduri pentru împodobirea acesteia, fiind încurajați constant de  către P.S.Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului , la acea vreme.

Biserica este construită din cărămidă, după un plan treflat, cu abside laterale având dimensiunile:L-38m, l-25m, h-38m. Absida altarului este poligonală decroșată, acoperită cu semicalotă. În partea centrală a naosului se ridică turla pe pandantivi. Un balcon în formă de U, înconjoară biserica pe cele trei laturi. În partea superioara a fațadei principale , este amplasată o fereastră semicirculară pe care este montat un vitraliu reprezentând„ Crearea lumii”, în jurul căreia sunt reprezentate în mozaic scene legate de Nașterea Domnului: Buna Vestire, Nașterea Domnului, Fuga în Egipt,și Întâmpinarea Domnului. Șarpanta cupolei este în forma de calotă, acoperită cu carton bituminat peste care este lipită foiță de cupru în formă de solzi.

De menționat ce la săparea fundației un mare ajutor a fost dat de către Batalionul de Geniu 52, de pe strada Vulturului care au adus excavatoarele și camioanele necesare lucrărilor. La subsol s-a lucrat cu deținuții de la Penitenciarul Satu Mare sub conducerea ing. Alexandru Toth. Alături de aceștia au dat o mână de ajutor și consilierii parohiali cât și credincioși ai bisericii.

La exterior biserica este prevăzută cu un balcon , trepte de acces in formă semicircular, cât și patru  intrări la subsol. În fața bisericii străjuiesc două răstigniri din marmură neagră ctitorite de familia Lucuț Vasile din Satu Mare.

În interior biserica beneficiază de un iconostas sculptat, donație a credincioșilor,de către Câmpean Nicolae din Dej, instalat în anul 2012 și pictat de către patru pictori:

-icoanele împărătești: Mihăiță Părăia din Craiova

-prăznicarele:o doamna pictor din Alba Iulia

-prooroci și apostolii: Gâtu Sorin din Gherla

-icoanele centrale și icoane din Vechiul testament: Iulian Radu din București

Intrare în biserica este străjuită de o ușă din lemn sculptat de pr. Gheorghe Niculescu din Pogoanele jud. Buzău. Tâmplăria în interior este din pvc cu geam termopan.

La data de 1 martie 2019, cu ajutorul  lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Presfințitului Justin, Episcop al Maramureșului și Sătmarului s-au început lucrările împodobire cu pictură în tehnica„ fresco al crudo” , lucrare executată de Alexandru Crișan, pictor categoria I împreună cu echipa lui. La momentul actual este pictată turla bisericii cu scenele: Pantocrator, Hora Îngerilor,Liturghia Îngerilor, Sfinții Prooroci, Sfinții Apostoli, absidele laterale, sfântul altar.

Preoți slujitori:pr. Costache Mirea, pr. Traian Pilca, pr. Bota Constantin,pr. Bene Vasile, pr.Chiș  Alexandru Gheorghe,  pr. Corondan Marinel și pr. Pater Vasile Filomel.

Din data de 1 ianuarie 2018, din grija Preasfințitului Justin, Episcop al Maramureșului și Sătmarului s-a făcut reorganizarea administrativă a parohiilor din protopopiatul Satu Mare astfel că se unifică cele 3 parohii: Nașterea Domnului 1, Nașterea Domnului 2 și Soborul Maicii Domnului într-o singură parohie: Nașterea Domnului având ca preot paroh: Pater Vasile (din 1 august 2017), Bene Vasile preot 2 (din1 aprilie 1993), Corondan Marinel preot 3 (din1 mai 2000), Chiș Alexandru Gheorghe preot îmbisericit (din 1 aprilie 1994 -1 august 2017 când se pensionează).

Din data de 1 iunie, preacucernicul părinte Vasile Bene se pensionează, iar în locul lui vine părintele Dobrican Ioan.

În anul 1995  odată cu înființare Ligii tinerilor creștini ortodocși români  și-a început activitatea și celebrul cor „Solemnis” al Bisericii Nașterea Domnului dirijat cu măiestrie de d-na prof. Maria Chiș repurtând multe succese în concerte și festivaluri. Mai amintim pe cântărețul bisericii Miclea Dan, paraclisier Roatiș Vasile, Popovici Vasile iar  epitropi : Berințan Viorel, Petric Octavian- deputat în Adunarea Națională Bisericească, Șvab Mihai. Mai amintim foști cântăreți ai bisericii: Roman Andrei și Mateș Cătălin.

Programul liturgic este unul zilnic, o preocupare aparte sunt programele catehetice cu tineretul format din școala de vară , excursii, programele naționale „ Hristos  împărtășit copiilor” „Alege școala”, programe specifice  praznicelor împărătești, pelerinaje cu corul, credincioșii. Avem o bună colaborare cu școala, grădinița, activități filantropice catre azilul de bătrâni, adăpostul de noapte, case de copii și familii în nevoi

Se continua pictura bisericii, în altar și în naosul bisericii, fiind pictati la 01 ianuarie 2025 circa 700mp. În luna august 2023 este adusă o icoana a Maicii Domnului numită PARAMYTHIA de la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos prin mijlocirea Pr. Chiril,cu dimensiunile de 70/90 cm; sfântul altar este împodobit cu mobilier bisericesc lucrat în localitatea Baba din jud. Maramureș de catre dl. Mihiș Viorel.

În anul 2020 se refac treptele e acces și balustrazile confecționate din fier forjat.

În prezent se află in reorganizare biblioteca parohială care va fi amplasată în subsolul bisericii.