Lăcașuri de cult în localitatea

Parohia Scărișoara Nouă

Hramul: Adormirea Maicii Domnului
Număr de credincioși: 508
Adresa: Nr. 73 , Loc. Scărișoara Nouă, Cod 447252 Jud. Satu Mare
Protopopiatul Carei
Paroh
Pr. Marius Zota
Data nașterii: 30.08.1983
Telefon: 0765348502

Istoricul Bisericii

După jumătate de secol, la data de 01.04.2003 s-a reânființat din inițiativa Pr. Viorel Danciu, Parohia Ortodoxă Română Scărișoara Nouă, aflată sub jurisdicția comunei Pișcolt, județul Satu Mare, care până la acea dată a fost filiala Parohiei Resighea.

Localitatea este așezată în nord-vestul țării, la 3 kilometri de frontiera cu Ungaria, în Câmpia Nirului, pe un teren constituit din nisipuri și a luat ființă în anul 1924 pe moșiile expropriate, prin colonizarea unor familii de moți din Munții Apuseni. Înaintea colonizării, teritoriul s-a aflat în proprietatea mai multor baroni unguri: Uraj Gyla, Balazsi Iosef și Water Adalbert.

În anul 1940 cu ocazia cedării teritoriului Ardealului de Nord, prin odiosul Diktat de la Viena, locuitorii satului au fost nevoiți să se refugieze prin diferite părți ale țării până în anul 1945, când, după Eliberare s-au reântors la vetrele lor.

Construcția bisericii Scărișoara Nouă a început în anul 1938 prin contribuția benevolă a celor 90 de familii stbilite inițial aici. Un rol deosebit la construcția bisericii l-a avut prefectul de atunci al județului Sălaj, col. Gheorghe Petrescu. Biserica este concepută sub formă treflată și prezintă 3 turnuri, o cupolă centrală și abside laterale.

În toamna anului 1939 lucrările de zidărie începute sub păstorirea preotului Aurel Moga și ajunse până aproape de acoperiș au fost întrerupte din cauza celui de-al II-lea Război Mondial. Ele au fost reluate abia în anul 1968  în timpul păstoririi preotului Vasile Chiroșca, când în 2 ani edificiul a fost pus sub acoperiș.

Între anii 1971-1976  în timpul păstoririi pr. Vasile Sabău s-au realizat lucrările de tencuire și pictură. Tot în acest timp biserica a fost înzestrată cu iconostas. Lucrările de pictură au fost executate în antepriza pictoriței Ioana Moga-Maghieru din Timișoara, în tehnica tempera grasă și stil neobizantin. Figurile ,, respiră ,, printr-o inspirată proporționare a spațiului. Totul dă impresia de armonie, echilibru și spațialitate.

Biserica a fost sființită la data de 26.09.1976 de către PS Dr Vasile Coman, episcopul Oradiei de atunci, însoțit de un sobor de preoți și un mare număr de credincioși.

Între anii 1979-2012 în timpul păstoririi preotului Viorel Danciu s-au executat mai multe lucrări. Astfel, în anul 1983 a fost revopsit acoperișul de tablă al bisericii cu deruginol și două straturi de bronz alb. De asemenea s-au reparat și retencuit suprafețele degradate de tencuială, precum și alte lucrări ce au fost binecuvântate de PS Dr. Vasile Coman în vara anului 1983.

În anii următori s-a construit un gard metalic în fața bisericii, au fost împrejmuite cu plasă de sârmă grădina bisericii și cimitirul parohial, s-a parchetat și s-a înzestrat biserica cu 3 candelabre, veșminte preoțestiși obiecte de cult. De asemenea s-a construit din temelii o clopotniță din beton armat care a fost înzestrată cu două clopote noi de 700 și 350 kg, lucrări care au fost binecuvântate de PS Justinian Chira Episcopul Maramureșului și Sătmarului la data de 14.08.1991, ocazie cu care preotul paroh a fost distins cu rangul de iconom stravofor.

În anul 2000 biserica a fost reparată în exterior și revopsită. S-au înlocuit jghaburile și burlanele cu altele noi și s-a gresiat soclul bisericii. Lucrările au fost binecuvântate de PS Justinian Chira la data de 03.09.2000.

În anul 2011 au fost înlocuite ușile de acces în biserică cu unele din lemn stratificat, iar în primăvara anului 2012 s-a realizat încălzirea centrală a bisericii. Ambele lucrări au fost realizate în cea mai mare parte de Primăria Pișcolt

Din toamna anului 2012  până în prezent biserica este păstorită de pr. Zota Marius Anton. Din acest an s-a început o serie de renovări interioare. S-au schimbat geamurile cu termopan statificat și sau împodobit cu vitralii. În anul 2018 s-au refacut treptele bisericii din temelie iar cu ajutorul Primăriei Piscolt s-a ridicat o frumoasă Capelă de cimitir. Aceste lucrări au fost binecuvăntate de PS Timotei Sătmăreanul în data de 16.12.2018. 

În anii 2019-2021 biserica a fost împodobită cu un nou iconostas sculpatat în tei, dar și de 2 scaune arhierești, o Axionița cât și strana. În interiorul bisericii s-au adus 3 candelabre grecești suflate în aur și întreaga biserica a fost tapițată cu mochetă. Tot în acest timp s-a ridicat un lumânărar iar stâlpii exteriori au fost revopsiți. În altar a fost adus un chivot după modelul bisericii. Aceste lucrări au fost binecuvântate de PS Timotei Sătmăreanulla data de 18.07.2021.ocazie cu care preotul paroh a fost distins cu rangul de iconom stravofor.

În anul 2024 cu ocazia a 100 de ani de la înființarea satului Scărișoara Nouă, un moment înălțător a fost  binecuvântarea PS Timotei Sătmăreanul prin săvârșirea Sfintei Liturghii alături de un sobor de preoți, ocazie cu care a fost distins preotul paroh cu Gramata Episcopală.

Amplasată la frontierele de nord-vest a țării, biserica din Scărișoara Nouă se vrea peste timp un simbol al unității spirituale și de conștiință a tuturor românilor.

Mănăstirea Scărișoara Nouă

Hramul: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Adresa: DJ196C, Scărișoara Nouă, Pișcolt, Satu Mare, 447252, Romania
Protopopiatul Carei
Stareț
Spiridon Belei
Arhimandrit

Istoricul Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă

Mănăstirea „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă s-a născut din lacrimile, întristarea și durerea pribegiei românilor ortodocși moți, plecați în anul 1924 din Scărișoara Apusenilor spre a se așeza drept pavăză și scut pe granița de vest a României. Ea este un vis care a devenit realitate. Încă din anul 1985, moții stabiliți în satul Scărișoara Nouă și-au exprimat dorința, episcopului Vasile Coman al Oradiei, de a construi o mănăstire. Episcopul nevrând să-i întristeze le-a spus: „Nu-i momentul, dragii mei! Dar, va veni și vremea aceea…!”

După căderea regimului comunist, Biserica Ortodoxă Româna s-a reorganizat, reînființându-se astfel și Episcopia Maramureșului și Sătmarului, care cuprinde județele Maramureș și Satu Mare. 

Preasfințitul Justinian, pe atunci, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului și locotenent al noii eparhii, într-una din dimineți, deșteptându-se din somn, a pus mâna pe atlasul pe care în avea la îndemână și, uitându-se peste harta județului Satu Mare, a însemnat cu pixul, făcând o cruce peste numele localității Scărișoara Nouă, și a gândit: Aici trebuie să se zidească o mănăstire”, neștiind de dorința credincioșilor și de discuțiile avute anterior cu Episcopul Vasile Coman al Oradiei.

Făcând o vizită în zona Careiului, Preasfințitul Justinian a intrat și pe la Scărișoara Nouă. Credincioșii l-au întâmpinat și i-au spus despre dorința lor de a se zidi o mănăstire în hotarul satului. Locul dorit de credincioși era în partea vestică a localității, dar venind într-o zi, la solicitarea unei delegații din partea credincioșilor, în frunte cu procurorul Ioan Bâtea – fiu al satului și sufletul acestor demersuri, Episcopul Justinian, întorcându-se cu mașina de la locul arătat de credincioși, care îl nemulțumea, a observat din mașină colina de la marginea pădurii de salcâm. Îndată mașina s-a oprit și, împreună cu însoțitorii, au venit din șoseaua principală pe jos până la locul în care se află astăzi mănăstirea, sărutând pământul și făcând semnul Sfintei Cruci pe el, zicând: „Acesta este locul, aici trebuie să se zidească mănăstirea.” Terenul pe care s-a zidit vatra monahală, în suprafață de 2,90 ha,  a fost donat de către familia Bortaș Dumitru, care își are originile în localitatea Scărișoara Nouă, iar acum este stabilit în localitatea Recaș, județul Timiș.

Prin Decizia nr. 389 din 18 martie 1991 a luat ființă Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” cu destinația de călugări. În urma propunerii Episcopului Justinian, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ridicarea Schitului Scărișoara Nouă la statutul de mănăstire, prin Decizia nr. 228 din 18 februarie 1994. 

Locul de mănăstire a fost sfințit la data de 24 iunie 1991, cu prilejul sărbătorii nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care a devenit hramul mănăstirii. Slujba a fost oficiată de către Episcopul Justinian Chira, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Odată cu acest moment a fost adus la Scărișoara Nouă primul viețuitor al nou-înființatului așezământ monahal, monahul Serapion Nădejde, care la data de 1 octombrie 1991 a fost hirotonit întru ieromonah și numit stareț al Schitului de la Scărișoara Nouă. 

În toamna aceluiași an au început săpăturile la fundația și subsolul chiliilor și al paraclisului, lucrări care au continuat în cursul anului 1992, toamna fiind deja ridicată clădirea, acoperită și tencuită în interior. S-a reușit amenajarea interioară a două chilii, precum și a paraclisului. În anul 1993, casa monahală a fost mărită, prin adăugarea la construcția existentă a unei bucătării și a unui garaj.

La începutul toamnei anului 1993 s-a decopertat porțiunea de deal, amenajându-se astfel locul pentru construcția bisericii. În primăvara anului 1994 a început lucrarea de zidire a bisericii mănăstirești. În anul 1997 s-a acoperit biserica cu tablă de aluminiu, plătită de două familii din Scărișoara. 

Cu ocazia hramului din anul 1999, a fost binecuvântată biserica și sfințit un clopot de 500 kg de către Preasfințitul Iustin, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, împreună cu Preasfințitul Ioan al Oradiei. La hramul din anul 2000, biserica mănăstirii a fost târnosită de o troiță de arhierei: Preasfințitul Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Sofronie, pe atunci, Episcopul Ortodox Român al Ungariei și Preasfințitul Iustin Sigheteanuș, pe atunci, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Cu prilejul târnosirii bisericii, starețul Teofil Pop a fost hirotesit protosinghel.

În anul 2000 au început lucrările la fundația noii case monahale, turnându-se fundația pentru primul corp al clădirii. În anul 2002 au început lucrările de construcție a porții-clopotniță de la intrarea în incinta mănăstirii. 

În anul 2007, după venirea la conducerea mănăstirii a părintelui Timotei Bel, în prezent arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, au fost reluate lucrările la stăreție, precum și la poarta clopotniță.

Între anii 2008-2010 a fost construit altarul de vară, în stil maramureșean, din lemn de stejar acoperit cu draniță de către o echipă de meșteri din Ieud, județul Maramureș. 

În anul 2014 au început lucrările de zidire a noii biserici a mănăstirii, iar la data de 24 iunie 2015 paraclisul de la demisolul bisericii a fost târnosit de către Preasfințitul Iustin Sigheteanul, pe atunci, arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Astfel, paraclisul de la demisolul bisericii a primit ca ocrotitori pe: Sfinții Martiri Brâncoveni (16 august), Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) și pe Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, ocrotitorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului (24 aprilie). În prezent biserica de la primul nivel se află în stadiul de pictură, fiind pictată aproximativ 75% din totalul suprafeței. 

Din punct de vedere cultural, mănăstirea adăpostește o bibliotecă care însumează aproximativ 8.000 de volume de carte, reviste teologice, precum și de cultură profană. Totodată în cadrul mănăstirii există un muzeu care poartă numele lui Aram Iancu. Muzeul adăpostește icoane vechi pe sticlă și pe lemn, precum și obiecte folosite în viața de zi cu zi atât în gospodărie, cât și la muncile câmpului, specifice Țării Moților. De asemenea, se găsesc obiecte de patrimoniu, precum și 150 de volume de carte bisericească și 16 icoane de la bisericile din județul Satu Mare. Muzeul Avram Iancu a fost inaugurat și binecuvântat la data de 24 iunie 2011 de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul. 

Stareții Mănăstirii

  1. Ieromonah Serapion Nădejde (1991-1993)
  2. Ieromonah Veniamin Pop (1993-1994)

Din 10 ianuarie 1994 până în luna mai 1995, mănăstirea a fost administrată de către ieromonahul Sebastian Rus.

  1. Protosinghel Teofil Pop (1995-2007)
  2. Arhim. Timotei Bel (2007-2018)
  3. Arhim. Spiridon Belei (egumen: 2018-2019; stareț: 2019 – prezent)

Obștea mănăstirii

În prezent obștea mănăstirii numără 6 viețuitori, avându-l în frunte pe Preacuviosul Arhim. Spiridon Belei.

  1. Arhim. Spiridon Belei – Stareț
  2. Protos. Visarion Beuka
  3. Arhid. Nectarie Handrău
  4. Arhid. Calinic Nistor
  5. Rasof. Sava Zănescu
  6. Fr. Marius Lazea