Istoricul comunităţii parohiale

Oraşul Seini, situat în extremitatea vestică a judeţului Maramureş, la 26 km de Municipiul Baia Mare şi 42 km de Satu Mare, aproape la jumătatea distanţei dintre cele două  importante oraşe din nord-vestul ţării, pe calea ferată şi şoseaua europeană E 58, ce leagă aceste oraşe, străjuit de poalele unor dealuri bogate în lunca Someşului, la răscruce de drumuri, are o fericită aşezare geografică şi a fost cunoscut din vechime ca un important centru economic, meşteşugăresc, comercial şi cultural. Primele însemnări despre localitatea Seini datează din anul 1341, menţionându-se într-un document despre „Castrum Zinyr” (Cetate), căreia îi aparţineau zona Călineşti-Oaş până la Buşag, Roşiori, Pomi, Lipou, Apa, Odoreu. În notaţiile privind zeciuiala papală din anii 1334 şi 1382, toponimul Seini este menţionat ca localitate unde trăiau iobagii lui Moruz. Localitatea a fost distrusă în anul 1605 de Basta, în 1580, 1677 şi 1717 de tătari, iar în anul 1848, de foc. După unii istorici localitatea şi-a primit numele de la pârâul Seinel, care izvorăşte de la poalele dealului Comja şi străbate toată localitatea. „Seină” se spune româneşte la o varietate de struguri vineţii, iar dacă vorbim de oi, „săini” înseamnă sur, oaie sură. Din anul 1988, oraşului Seini îi aparţin satele învecinate, la est Săbişa şi la nord-vest Viile Apei, împreună numărând o populaţie de cca. 10.000 de locuitori.

Istoricul bisericii parohiale

Din începuturile îndepărtate, vatra satului a fost undeva sus, pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde românii ortodocşi şi-au făcut o bisericuţă din lemn în care se închinau. În jurul anului 1580, biserica din lemn împreună cu toate casele au fost distruse de către năvălitorii tătari. Românii s-au retras în munte până a trecut pârjolul, apoi, revenind, şi-au stabilit locaşurile în gura Văii Boci, unde era o poiană mare, străjuită de un codru de stejari. Aici, în jurul anului 1700, şi-au ridicat o nouă biserică din lemn, în care s-au rugat până în anul 1882, când, înmulţindu-se, populaţia s-a extins pe un teritoriu mai vast. La anul 1851 este consemnat în arhiva parohiei şi demn de amintit, protopopul George Maniu, personalitate de marcă a timpului, cel care a pus bazele bisericii actuale cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, a cărei construcţie a început în primăvara anului 1876. În anul 1879, o dată instalat ca paroh la Seini, protopopul Alexiu Berinde, care era şi inginer arhitect, modifică planul iniţial al bisericii, mărindu-i mult dimensiunile, la proporţiile monumentale de azi. Astfel, noul lăcaş de cult a fost ridicat după un plan tip sală, dreptunghiular, cu dimensiunile de 50m x 15m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu patru unităţi de bolţi boeme. Pe latura vestică a edificiului se găseşte un turn-clopotniţă angajat navei, cu şarpantă în formă de bulb, care adăposteşte cele trei clopote. Iconostasul bisericii a fost ridicat în timpul păstoririi preotului Mihai Berinde, fiul lui Alexiu Berinde, din blocuri de piatră albă calcaroasă, având o grosime de 0,85 m, o lăţime de 11 m şi o înălţime de 9 m, de către meşterii locali Bălan Gheorghe şi Fr. Sabo şi este unic în zonă, poate chiar în ţară. Pictura a fost realizată  între anii 2007-2012, de către pictorul Ştefan Teodor din Şomcuta Mare. În urma lucrărilor de renovare, pe data de 02 septembrie 2012, lăcaşul a fost sfinţit de către I.P.S. Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi P.S. Iustin Sigheteanul, Episcopul Vicar al Maramureşului şi Sătmarului. Între anii 2019 – 2021 catapeteasma lăcașului a fost împodobită cu o pictură nouă. Toate icoanele de pe iconostas cât și cele de pe sfintele uși au fost pictate în tehnica mozaic vitralii, căpătând astfel o strălucire aparte. În anul 2022 turnul clopotniță al bisericii a fost reabilitat integral.

Din rândul obiectelor de valoare istorică şi artistică pe care le deţine parohia şi care sunt trecute în Lista de inventariere Nr. III din 1972, făcând parte din Patrimoniul Cultural Naţional (P.C.N.), cu Nr. de inventar 166 este înregistrată o icoană de lemn de tei, provenind de la altar, datată cu anul 1601, având următoarele dimensiuni: 1,81m –L, 0,94m –l, 0,02m –grosime, pictură pe pânză aplicată pe lemn, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, între Sf. Arh. Mihail Şi Gavril. Cărţile vechi, cu valoare de patrimoniu, pe care le deţine parohia Seini I sunt: Octoih (Paraclitichi), Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1912; Octoih Mic, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1915; Octoih Mare, Tipografia Cărţilor Bisericeşti (T.C.B.), Bucureşti, 1916; Apostol, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1917; Octoihul Mic, Sibiu, 1918 (2 buc.); Sfânta şi dumnezeeasca Evanghelie, T.C.B., Bucureşti, 1928; Triodul, T.C.B., Bucureşti, 1930; Penticostarul, T.C.B., Bucureşti, 1936; Sfintele şi dumnezeieştile Liturghii, T.C.B., Bucureşti, 1937; Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, Troparele şi Irmoasele Sărbătorilor de peste an (autor:Traian Vulpescu), Cluj, 1939; Cântările bisericeşti după Melodiile celor opt glasuri (autor Dimitrie Cunţan), Sibiu, 1943;  Psaltirea, EIBMOR, Bucureşti, 1948; Liturghier, EIBMOR, Bucureşti, 1950; Mai amintim pe lângă acestea şi câteva Minee, pe diferite luni ale anului, editate la Bucureşti, T.C.B., pe anii: 1908, 1909, 1910, 1926, 1927, 1928, 1929, 1930;  Casa parohială, construită din cărămidă  între anii 1982-1984, sub păstorirea preotului Pop Gheorghe, a fost renovată complet în anul 2015 de către actualul paroh Codre Bogdan. Comunitatea ortodoxă seineană a fost păstorită de-a lungul anilor de către următorii preoţi cunoscuţi: Pr. Mihail Vablossinovschi (1772-1783); Pr. Gheorghe Venter (1784-1788); Pr. Mihail Mazin (1788-1789); Pr. Iacob Pop (1789-1808); Pr. Petru Andercău (1808-1814); Pr. Constantin Fage (1814-1816); Pr. Ioan Boitor (1817-1841); Pr. Gheorghe Oros (1842-1851); Pr. George Maniu (1851-1876); Pr. Aurel Lupan (1876-1879); Pr. Alexiu Berinde (1879-1924); Pr.Mihai Berinde (1924-1948); Pr. Aurel Babiciu (1949-1982); Pr. Gheorghe Pop (1982-2014), împreună cu Pr. Pop Tomel; Pr. Dr. Ionel-Bogdan Codre (2014-prezent). Cântăreţul remarcat de comunitate a  fost dl. Goja Mircea cu cea mai bogată activitate la strana bisericii între anii 1966 – 2020 şi în acelaşi timp ca dirijor al corului între anii 1966 – 2014, iar epitropul parohiei este dl. Bălan Mircea (2020 – prezent).

Cimitirele

În număr de cinci, poartă denumiri consacrate de comunitate astfel:

„Cimitirul Boci”- cel mai vechi, „Cimitirul Seinel”, ,,Cimitirul de pe Băii”, „Cimitirul de pe Mihai-Viteazul”, „Cimitirul Valea Hotar”. Între anii 2022-2024, în cimitirul cel mai mare de pe strada Băii, s-a construit o nouă capelă mortuară, dotată cu cameră frig, grupuri sanitare, magazie și împodobită cu pictură. Capela deservește și celelalte cimitire aparținătoare parohiei.

Activităţi culturale şi filantropice

Corul mixt al parohiei, înfiinţat în anul 1876 de către învăţătorul şi dirijorul Ioan Cionca, activează la 4 voci, neîntrerupt din anul 1880, sub bagheta mai multor dirijori dintre care îi amintim pe Paul Cherecheş Benea, Iosif Cardoş-Spădaru, Ioan Pop, prof. Mihai Bălaj, Goja Mircea, prof. Alina Ureche (2014 – prezent). Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1000 de titluri.

Activităţile pastoral-misionare catehetice şi culturale cuprind: pelerinaje anuale pentru membrii comunităţii parohiale, cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naţionale: „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”; concert anual de colinde şi concert de pricesne în perioada Postului Mare. Toate aceste programe se defăşoară la iniţiativa preotului paroh Codre Bogdan, secondat de preoteasa prof. Codre Dalia-Diana.

Surse bibliografice

Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică

Gheorghe Pop, Tomel Pop, Cartea Cetăţii Zinyr – Monografia oraşului Seini, Editura Enesis, Baia Mare, 2003

Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968

Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015

www.protopopiatul-baia-mare.ro

Istoricul comunității parohiale

Orașul Seini, situat în extremitatea vestică a județului Maramureș, la 26 km de Municipiul Baia Mare și 42 km de Satu Mare, aproape la jumătatea distanței dintre cele două  importante orașe din nord-vestul țării, pe calea ferată și șoseaua europeană E 58, ce leagă aceste orașe, străjuit de poalele unor dealuri bogate în lunca Someșului, la răscruce de drumuri, are o fericită așezare geografică și a fost cunoscut din vechime ca un important centru economic, meșteșugăresc, comercial și cultural. Primele însemnări despre localitatea Seini datează din anul 1341, menționându-se într-un document despre „Castrum Zinyr” (Cetate), căreia îi aparțineau zona Călinești-Oaș până la Bușag, Roșiori, Pomi, Lipou,  Apa, Odoreu. Localitatea a fost distrusă în anul 1605 de Basta, în 1580, 1677 și 1717 de tătari, iar de foc în anul 1848.  

Populația Seiniului a participat la Răscoala lui Gheorghe Doja, la Revoluția din 1848 și la Unirea din 1 decembrie 1918. Despre gruparea și organizarea vieții populației românești din Seini se știe că din începuturile îndepărtate, vatra satului a fost undeva sus, pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde și-au făcut o bisericuță din lemn în care se închinau.

Istoricul bisericii parohiale

În urma hotărârii Sfintei Episcopii a Maramureșului și Sătmarului, în data de 19 decembrie 2001 se înființează Parohia Ortodoxă Seini II, sub păstorirea preotului Ionuț Mircea Călin Gheorghe, născut în localitatea Pomi, județul Satu Mare, căsătorit cu prof. Carmen-Ioana Ionuț, după o păstorire de aproape trei ani la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Seini, ca și preot II.

  După aprobarea înființării noii parohii, în data de 17 nov. 2002, pe terenul necesar construcției bisericii, pe strada Nicolae Bălcescu, se sfințește locul și se pune piatra de temelie la construcția noii biserici, care se dorește a fi tradițională, de lemn. 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin sprijinul primarului vremii, Gelu Cărăbăț, Consiliul Local Seini atribuie terenul pentru construirea noii biserici, precum și o clădire veche, primită de la Cooperativa „Someșul”, care se reabilitează într-o capelă, unde se slujește până în anul 2013, fiind încercată chiar și de un incendiu, în această perioadă de timp.

În luna august a anului 2002, se efectuează lucrări de defrișare a terenului și pregătirea amplasamentului. În data de 16 noiembrie 2003, este sfințită capela, precum și fundația noii biserici. Începând cu anul următor, au avut loc: organizarea de șantier și înălțarea unei părți din pereți. În anii următori, până în  2007, se achiziționează masa lemnoasă, sunt efectuate lucrări intense de ridicare a bisericii, se achiziționează cca. 100.000 de bucăți de șindrilă pentru învelirea construcției. Finalizarea ei are loc în anul 2007. În data de 12 august 2007 se sfințesc crucile, de pe vârful bisericii, confecționate din inox. Lucrările de exterior au fost finalizate în anul 2008, când se efectuează tratarea lemnului contra intemperiilor și montarea para- trăsnetului. În vara anului 2009 se efectuează lucrări susținute la interiorul bisericii. Pereții sunt izolați, se fac lambrisări, se ridică balconul, pereții altarului, toate cu meșteri din comuna Bârsana, Ioan Știopei, cu cei doi feciori ai săi, Vasile și Ioan. Paralel, este montată partea electrică și geamurile. În 2010, se montează ușile de la intrări, se izolează bolta și sunt achiziționate cele cinci candelabre fastuoase, executate la Botoșani, dar și cele 23 de aplice, laterale. 

Lăcașul are formă de navă și păstrează tipologia bisericilor de lemn maramureșene, conținând elementele sale caracteristice. Pe o fundație scundă, îmbrăcată în piatră, se înalță pereții din grinzi masive, tăiate în pătrate, cioplite în patru fețe, așezate în rânduri orizontale, în sistem Blockbau. Dimensiunile sunt de 30 x11 m. Absida altarului este poligonală, decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului este situat un turn-clopotniță angajat, de filiație gotică, prevăzut cu arcade pe stâlpi, cu șarpantă în formă de coif, realizat integral din lemn. Turnul are un foișor pătrat mare, mărginit de scânduri sculptate, păstrând tipicul bisericilor tradiționale din Maramureș. Acoperișul este etajat având o dublă streșină, iar pe porțiunea cuprinsă între streșini există un al doilea rând de zece ferestre. Acoperișul altarului este situat mai jos, având o singură streșină. Îmbinarea dintre construcție și acoperiș păstrează tehnici tradiționale de lucru în lemn ( așa numitele „îmbinări în coadă de rândunică”), păstrând vitalitatea arhitecturii tradiționale. Ansamblul arhitectural va deține în perspectivă și o clopotniță care va adăposti cele două clopote existente.

Iconostasul a fost sculptat de către meșterul Câmpean Nicolae din Dej, iar scenele pictate pe el au fost realizate de către pictorul Cioran Marius. 

Pe parcursul anului 2011, se construiește din cărămidă Masa Sfântului Altar și Proscomidiarul. Se execută lucrări la sistemul de încălzire în pardosea, finalizate anul următor, și se dă în lucru Iconostasul, care se montează în 2012, o lucrare  monumentală sculpturală,  agrementată cu icoane. Este turnată fundația anexei, placarea cu piatră naturală a fundației bisericii și trotuarele de acces. 

În anul 2013 se execută scara interioară, balustradele exterioare, se finalizează anexa, împrejmuirea amplasamentului, placări și zugrăveli, aplicări de mochetă la balcon, traverse și covoare. Peste pârâul Seinel, la intrarea din față spre biserică, este construit un pod nou, prin grija primarului orașului, doamna Gabriela Tulbure. Se achiziționează dotări, precum obiecte liturgice noi, Sfintele: Vase, Evanghelie, Chivot, acoperăminte, sfeșnice, candele, veșminte etc. Lucrările sunt finalizate în proporție de 90 %, urmând a fi realizate picturile precum și alte lucrări.

În data de 1 sept. 2013, biserica este târnosită de către PS Iustin Hodea Sigheteanul, înconjurat de un sobor ales de preoți și diaconi, în prezența unui număr mare de credincioși și oficialități.

În data de 30 ianuarie 2017, pr. Călin Ionuț oficiază ultima Sfânta Liturghie, la ctitorirea sa de suflet seineană, luându-și rămas bun de la enoriași și membrii Consiliului Parohial. În urma cererii de demisie din funcția de preot paroh la Parohia Ortodoxă Seini II, el se retrage la Baia Mare.

Începând cu data de 01 februarie 2017, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul, Episcop al Maramureșului și Sătmarului, este numit în parohia rămasă vacantă, pr. Radu Cozma, născut în Țara Lăpușului, căsătorit cu prof. înv. Valerica Cozma, după o păstorire de aproape 20 de ani, la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, din Viile Apei.

În prima ședință a Consiliului parohial, se hotărăște transformarea fostei capele, din fața bisericii, în casă parohială și locuință de preot. Această clădire, având dimensiunile de 11/13 m. (143 mp.), a fost folosită timp de 15 ani ca loc de rugăciune, până la terminarea lucrărilor la noua biserică, clădirea este compartimentată, cuprinzând: două dormitoare, un salon încăpător, bucătărie, cămară, baie, birou și sală de ședințe. În exterior, se adaugă o terasă împrejmuită, în suprafața de 25 mp.

În iarna anului 2018, sunt reluate discuțiile legate de pictarea pereților bisericii.

Consiliul Parohial, alături de părintele paroh, reia legătura cu pictorul Marius Cioran, cel care în anul 2015 a pictat altarul bisericii, alături de pr. Călin Ionuț, cu care a realizat proiectul de pictare a bisericii tradiționale maramureșene de lemn. Se ia hotărârea de începere a lucrărilor de pictură,  după Sfintele Paști, 2018. Primind binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în vara anului 2018, încep lucrările de pictură. 

În anul 2020,  la propunerea preotului paroh, se ia hotărârea de a se amenaja curtea.  Se betonează suprafața de 400 mp. din curte, se amenajează spații verzi. Lucrările sunt executate de meșterii Dorel Bogdan, Nelu Kosztraba. Se ridică un Lumânărar și două Troițe din lemn sculptat. Una s-a instalat, pe marginea DE 58, la intrarea spre biserică, cealaltă și Lumânărarul, în curta bisericii. Tot în acest an se schimbă șarpanta la Casa parohială, cea veche fiind degradată de intemperii și prin vechime. În anul 2021, clădirea este izolată termic. 

În primăvara anului 2021, la solicitarea credincioșilor și a Consiliului parohial, preotul paroh Radu Cozma cere binecuvântarea Prea Sfințitului Iustin Hodea Sigheteanul de sfințire și binecuvântare a lucrărilor executate timp de patru ani de muncă neobosită.  Acest eveniment având loc la data de 12 septembrie 2021, prin venirea  în mijlocul credincioșilor a Prea Sfințitului Timotei Sătmăreanul, Episcop Vicar al Maramureșului și Sătmarului. În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat și a sfințit pictura în urma lucrărilor de înfrumusețare și înnoire și a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească.

Cimitirul parohiei

Este amplasat pe strada Eroilor, la aproximativ 3 km de biserică, înspre localitatea Apa  și este deservit de două capele mortuare, cea mai nouă dintre ele fiind construită și sfințită în anul 2014 și pictată în anul 2024.

Activități culturale și filantropice

Biblioteca este situată în Casa parohială a preotului paroh și conține peste 300 de titluri. În cadrul Campaniei „Din suflet pentru suflet”, începută cu nouă ani în urmă, sunt ajutați anual oameni nevoiași din parohie.

Activitățile pastoral-misionare catehetice și culturale cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programelor naționale: „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala” și în cadrul proiectului misionar filantropic „Călător înspre veșnicie”,  „Ghiozdanul micului creștin”, „Îmbracă un copil de sărbători” concert anual de colinde și concert de pricesne cu corul de copii al parohiei, în perioada Postului Mare. 

Surse bibliografice

1. Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
2. Prof. Ionuț Carmen Ioana, Pr. Ionuț Mircea Călin Gheorghe, Valori eterne – itinerar monografic, Baia Mare, 2013
3. Gheorghe Pop, Tomel Pop, Cartea Cetăţii Zinyr – Monografia orașului Seini, Editura Enesis, Baia Mare, 2003
4. Pr. Radu Cozma, Dan Skorka, Un colț de rai, Seini, 2023.
5. Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
6. Protopopiatul Baia Mare, Monografie-Album, Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, Baia Mare, 2015
7. www.protopopiatul-baia-mare.ro