Parohia „Sfânta Treime”
Istoricul Parohiei
Despre înființarea parohiei nu sau păstrat documente, iar legendele locale legate de înființarea satului și a parohiei nu sunt explicite. Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că Parochia Sajoiensis Mater, Annis incertis erecta.
1373. Satul este pomenit pentru prima într-o diplomă emisă de regele Ludovic cel Mare în 11 august, prin care urmașii voievodului Sas erau puși în posesie cu domeniul Cuhei din care făcea parte și satul Șieu.
Sec XIV. Istoricul parohial pomenește existența unei biserici, din păcate fără a da sursa informației.
1530. Conscripția populației din acest an menționează existența unui popă, fără a i se consemna numele. Nu știm dacă este vorba despre primul preot din sat, sau este primul menționat în documente.
Sec XVII. La mijlocul secolului se ridică actuala biserică de lemn, care a fost renovată și modificată capital în prima jumătate a secolului XVIII. Arhitectul Alexandru Baboș care a datat biserica la jumătatea secolului XVII aduce ca argumente vizibile structura pereților de la geamuri în jos, cheotorile mai vechi la altar, scobiturile arcuite din consolele interioare o fereastră cu oblon păstrată fragmentar în peretele de nord al naosului, precum și portalul de intrare din pronaos în naos.
Tot din această perioadă provin cele două icoanele vechi împărătești păstrate azi în pronaosul bisericii.
1717. Deși bisericile din localitățile învecinate, Rozavlea și Bogdan Vodă, sunt aprinse de tătari în 2 septembrie, biserica din Șieu este ocolită de aceștia.
1733. În jurul acestui an se finalizează modernizarea bisericii după modelul celor din Rozavlea și Dragomirești ocazie cu care biserica este supraînălțată, i se adaugă un pridvor la intrare și se înlocuiește structura turnului. Probabil cu această ocazie biserica este pictată, dovadă fiind un fragment peste portalul de intrare în pronaos și pictura aflată sub actualul iconostas. Toate aceste lucrări care au înnoit biserica au fost încununate cu binecuvântarea făcută de protopopul și vicarul Maramureșului Vasile Rednic.
1746. Din acest an avem cea mai veche carte bisericească păstrată la biserică – un Penticostar tipărit la București în 1743. Cartea este dăruită de familia Dunca Lupul cu jupâneasa sa Titiana ca să fie pomană unor suflete din neamul lor.
1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci aflăm că biserica închinată Nașterii Fecioarei Maria era în stare bună, construită din lemn cu un turn și acoperiș de draniță. Biserica a fost binecuvântată de protopopul Vasile Rednic probabil cu ocazia conscripției condusă de el în 1733. Biserica avea un antimis de la episcopul Muncaciului Ghenadie Bisanczy (1716 – 1733) primit probabil cu ocazia vizitei protopopului, un potir de staniu, toate cele potrivite pentru slujbă, inclusiv pictură, un candelabru de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. La parohie erau trei preoți din care doi hirotoniți de episcopul Dosoftei al Maramureșului.
1760. Acesta este anul pe care mulți autori l-au preluat unul de la altul pentru a identifica anul construirii bisericii. Probabil că în anul acesta are loc o renovare , cel mai probabil înlocuirea draniței de pe acoperișul bisericii.
1777. Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, menționează că biserica are nevoie de reparații la acoperiș, că există un potir de plumb, nu există casă parohială și nici casă pentru cântăreții bisericii. Conscripția menționează faptul inedit că pictura din biserică provoacă mai degrabă groază și râs și nu e potrivită cu adevărata evlavie. În luna iulie a anului 2022 arhitectului Alexandru Baboș a făcut o cercetare primară a acestei picturi. Cercetarea, îngreunată de iconostasul care nu a putut fi înlăturat, a descoperit totuși că pictura este dezordonată, disproporționată și liniară, mai degrabă o caricatură care poate ridica semne de întrebare și mirare privitorului, confirmând constatarea din Conscripție. În stadiul actual al cercetării nu s-a putut identificat deocamdată pictorul.
1788. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.
1830. În jurul acestui reper cronologic biserica este repictată de zugravul Ioan Plohod din Dragomirești și se instalează un iconostas. Cu această ocazie ferestrele sunt lărgite
1856. În acest an este consemnată existența unei case parohiale din lemn.
Sf. Sec XVIII/ Încep. sec.XIX. Intrarea în biserică a fost lărgită.
1903. Se construiește o nouă casă parohială de lemn precum și o clopotniță de lemn lângă biserică.
1958 – 1959. Biserica este restaurată de Direcția Monumentelor Istorice.
1989. Pe fondul creșterii demografice se ia hotărârea construirii unei biserici de cărămidă. Sub păstorirea preotului Vasile Magdău, în perioada 1989 – 1999 este construită actuala biserică monumentală (L 42m și l 22m) cu hramul Sfânta Treime.
1999 – 2005. Biserica este pictată în tehnica fresco de către pictorii Hauk Arnolt din Brăila și Văcaru Gheorghe.
2006. În 12 iunie biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop vicar al Mitropoliei Timișoarei și Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
La data de 1 august se înființează parohia Cuvioasa Paraschiva, prin rearondarea parohiei, cu un număr de 1100 credincioși, sub coordonarea preotului Iusco Ioan în zona numită Podu Râtului.
2012. Începe construirea unei case parohiale, stadiul lucrărilor fiind la finisaje.
2017. Începe construirea unei săli sociale care va fi finalizată în 2022. În 31 iulie 2022 sala socială a primit numele de Sala socială preot Vasile Magdău și a fost binecuvântată de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al episcopiei Maramureșului și Sătmarului
2021 – 2022. Au loc mai multe lucrări de reparații și înfrumusețare a bisericii, lucrări ce au fost binecuvântate de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul.
Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica de zid cu hramul Sfânta Treime, o casă parohială în construcție, sală socială preot Vasile Magdău, trei cimitire și 13 cărți de cult din sec XVIII – XIX, aflate în custodie la muzeul de la mănăstirea Bârsana.
Preoți slujitori
Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.
Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:
1530 Conscripția populației din acest an, menționează un popă, fără a-i da numele din păcate
1632 Vasiliu Balea
1699 popa Lupu, popa Nikita
1699 – 1707 popa Dumitu, popa Vasile
1699 – 1707 popa Toder
1699 – 1715/25 popa Ionut/Iona de la Șieo
1707 popa Simion, popa Gabor, popa Dumitru, popa Simion
1707 – 1711 popa Gheorghe
1725 – 1768 popa Nicolae / Nichita Vlad hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735).
1718/35 – 1768 popa Georgius Man hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului.
1749 – 1774 popa Ioan Dunca
1761 – 1775 popa Nechita Dunca si a lui soață Nastafie.
1782 –1803 preutu Man Ion, feciorul lui popa Ghiorghie (probabil Georgius Man), pomenit într-o însemnare de pe o Psaltire ca și diacon în anul 1776.
1814 – 1816 Simion Bondor
1816 – 1820 Iosef Szasz
1821 – 1847 Gregoriu Mihali/Grigorie senior Mihalyi.
1847 suplinită de Ioan Man preotul din Strâmtura și Roșca Grigore din Rozavlea.
1847 – 1849 Mihail Cziple
1849 – 1855 Ioan Mihalca
1855 – 1856 suplinită de Baziliu Mihalca din Vișeu de Sus, Filip Mihalca din Cuhea și Roșca Grigore din Rozavlea.
1856 – 1857 Vasiliu Suranyi
1857 – 1893 August Petru Ilniczky de Bârsana
1893 – 1919 Ștefan Ilniczky
1919 – 1921 Moiș Grigore
1921 – 1930 Ștefan Cherecheș
1930 – 1932 Tit Demian
1932 – 1934 Vasile Cochina
1934 – 1949 Vlad Vasile
1949 – 1951 Stanciu Gheorghe
1951 – 1955 Constantinescu Ioan
1955 – 1968 Isaiu Gheorghe
- Magdău Vasile ctitorul Bisericii de zid.
2002 – 2007 Iusco Ioan preot II
2010 – prezent Magdău George Daniel
