Istoricul comunității parohiale

Parohia Stoiceni, din Protopopiatul ortodox Lăpuș, a avut până în anul 2000 filia Dumbrava.

Localitatea este atestată documentar la anul 1589, sub denumirea de Sztojkafalva. În timp mai apare cu numele de: Vall Stoicsan (1733), Sztojcsen (1750), Stojkafalva (1825), Sztojcseny (1850) și Stoiceni (1854). Prin traducere înseamnă „satul lui Stoica”, numele cneazului care l-a întemeiat. Este așezat în Depresiunea Lăpușului, la poalele Muntelui Șatra, pe pârâul Stoiceni.

Administrativ aparține de orașul Târgu Lăpuș (la 7 km distanță). Are ca vecini localitățile: Costeni (Nord), Dobric (N-E), Dumbrava (Sud) și Inău (Vest). Ca întemeietor și proprietar al satului apare cneazul Sztojka Iuga. În trecut aparținea Cetății Ciceului. Ca evoluție istorică, ocupația maghiară ostilă românilor l-a „pasat” de la un grof maghiar la altul, pentru a-i jefui resursele, mai ales celebrele izvoare și băi minerale (mult râvnite și azi de urmașii lor). Au profitat pe rând: Innaly Janos (1608), Szigethi Istvan (1615), Hunyadi Szikszay Gyorgy (1670), Keczeli Mihalyne (1736) și Banfy Gyorgy (1762). Între 1767-1836 era exploatat de familia grofului Teleki și de urmașii săi. În perioada 1854-1940, devine parte a județului Someș, plasa Lăpușul Unguresc, din 1947 intră în Raionul Lăpuș și de la 1968 aparține de orașul Târgu Lăpuș. Din punct de vedere demografic, în 1603 avea un singur locuitor, în 1830-182, în 1857-347, în 1900-416, în 1928-412, în 1992-264, la 2002-287 și în 2011 număra 254 de suflete.

Istoricul bisericii parohiale

Până în anul 1987 slujbele religioase s-au oficiat în bisericuța de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, construită în anul 1857. Este amplasată în cimitirul satului, lângă o altă biserică și mai veche, de la care se mai poate vedea piatra Sfântului Prestol, protejată acum de o mică cupolă. Lângă peretele din dreapta se află „masa moșilor”, compusă din lespezi de piatră așezate în șir una lângă cealaltă. Biserica este construită din bârne solide de stejar, așezate pe temelie de piatră, după un plan tip navă, cu dimensiunile de: L=14 m și l=5 m. Are un pridvor exterior sprijinit pe șase stâlpi. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară, cu un balcon tăvănit. Pe latura vestică este amplasat turnul-clopotniță, angajat navei, a cărui șarpantă este în formă de coif acoperită cu șindrilă, învelitoarea navei fiind din tablă zincată. Are două clopote turnate în anii 1852 și 1866. Pictura, terminată în 1872, se păstrează foarte bine și este realizată pe pânză aplicată direct pe lemn. Pisania scrisă pe pictura din interiorul naosului spune peste veacuri că: „Această sfîntă biserică, s-au zugrăvit prin Todor Tecariu și Deonisiu Iuga în a. 1872:5/8; în dilele prea Luminatului D.D.A.B. de Șaguna – Ioan Griguțiaa, cantoru-Samoilă Cupșa Prota. și S. Griguța preotu…”

Biserica nouă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită între anii 1980-1987, sub păstorirea pr. Ioan Cosma, este un edificiu monumental care impresionează prin arhitectura și pictura sa unică. Începută în plin regim comunist, autoritățile politice au încercat în nenumărate rânduri să oprească lucrările, prin intimidarea preotului și a credincioșilor, dar acestea au continuat până la finalizarea lor. Este construită din cărămidă, după un plan tip navă, cu dimensiunile de: L=24 m și l=14 m. Are un pridvor exterior deosebit de spațios. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară, cu un balcon foarte generos. Pe latura estică sunt amplasate două turnuri laterale adosate navei, iar pe latura vestică se văd două turnuri secundare de dimensiuni mici, angajate navei, ale căror șarpantă este în formă de coif, acoperită cu tablă ca și restul învelitorii. Pictura interioară și exterioară s-a realizat, în tehnica frescă, între anii 1986-1987, de către pictorul Cornel Cenan în colaborare cu Spiridon Gâtu, din orașul Dej, județul Cluj. În pridvorul exterior, de-o parte și de alta a ușii de la intrare (Est), este pictată scena „Raiului” și a „Înfricoșătoarei Judecăți”. Pe fațada bisericii, în mozaic, este reprezentat „Dreptul Judecător”, cei patru evangheliști și „Cina cea de Taină”.

Pe pereții exteriori, în medalioane din mozaic, sunt evidențiați sfinți, domnitori și patrioți români, printre care amintim: Ștefan cel Mare și sfânt; sfinții ardeleni; Mihai Viteazul; Burebista; Decebal; Traian; Petru Rareș; Gheorghe Doja; Horea, Cloșca și Crișan și Avram Iancu. „În ziua de 22 mai 1988 s-a târnosit această sfântă biserică de către Î.P.S. Sa arhiepiscopul Teofil, P.S. Sa Justinian Chira Maramureșanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, înconjurați de un sobor de preoți și o mulțime de credincioși.” În lăcașul de cult se păstrează patru icoane, pe sticlă de dimensiuni mici, de o valoare inestimabilă, provenite din „școala de la Nicula” și o icoană pe lemn cu „Iisus Hristos Arhiereu”. Tot aici se află următoarele cărți vechi de cult: Liturghier (1902), Cele Patrusprezece Epistolii (1904), Minei (1910), Triod (1924), Evloghiu Bogat (1920), Triod (1930-donat de 9 credincioși în 1936) și Sfânta Evanghelie (1983-donată de către familia Adrian și Georgeta Mărginean). Șirul preoților care au slujit aici este următorul: pr. Haragâș, pr. Griguța S., pr. Nodiș Ioan (1857), pr. Mihail Georgiu (1912-1913), pr. Nicolae Țăgeanu (1914-1923), pr. Both Ioan (1923-1953), pr. Bolchiș Ioan (1953-1964), pr. Pașca Iacob (1964-1973), pr. Cosma Ioan (1973-2000) și pr. Gâț Ovidiu (2000-prezent).

Cimitirul

Localitatea are un singur cimitir, care înconjoară bisericuța monument istoric.

Activități culturale și filantropice în trecut

Prima școală din sat a fost în biserica ortodoxă, în care pe lângă oficierea serviciului divin, se învăța scrisul și cititul și circulau cărțile în limba română. Acest lucru a fost posibil și datorită relațiilor cu mănăstirile din Moldova, care trimiteau periodic călugări pentru a copia cărți și a pregăti preoți și dascăli (exemplu în apropiere, mănăstirea ce exista la Brebeni). În anul 1870 se înființează prima școală, într-o sală închiriată, unde învățau și copiii din Dobric și Dumbrava. Primii învățători au fost: Iuga Ioan, Iuga Vasile, Perhaiță Ioan, Păltineanu Nechita, Moșuț Ioan și Farcaș Dumitru.

Profilul actual al parohiei

Parohia Stoiceni are un număr de 250 de credincioși. Preot paroh este pr. Gâț Ovidiu, cântăreț Ploscaru Daniel, paraclisier Pop Alexandru și epitrop Boga Cleonic. Aici se desfășoară activitățile catehetice „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala”. Din punct de vedere filantropic, preotul și credincioșii se implică în colectele naționale și locale organizate pentru cei nevoiași.

Bibliografie
1.Arhiva Bisericii Stoiceni, Însemnare pe Sfânta Evanghelie, 1987.
2.Idem, Însemnare Triod, 1936.
3.Cupșa Dana, Comunitatea Etnografică Stoiceni, Teză de licență, Manuscris, Baia Mare,
2011.
4.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
5.Gherman Corneliu, Materiale pentru Monografia satului Rohia Județul Someș Cetatea
Ciceu și Dăbâca, Manuscris, Partea I, E, Baia Mare, 1982.
6.Inscripție pe partea din față a balconului bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.
7.Pisania Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Stoiceni.
8.Pisania Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, Stoiceni.
9.Studia Censualia Transsilvanica, Recensământul din 1900 din Transilvania, Ed. Staff, Cluj
Napoca, 1999.
10.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei,
București, 1968.