Istoricul comunității parohiale

Parohia Strâmbu Băiuț este parte componentă a Protopopiatului Ortodox Lăpuș și până în anul 2004 a fost filia Parohiei Băiuț.

Satul Strâmbu Băiuț, care în perioada interbelică a fost centru de comună pentru Băiuț și Poiana Botizii, a fost întemeiat ca localitate distinctă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1730, în legătură cu dezvoltarea exploatării minelor de fier din zonă. Denumirile atestate documentar sunt: Strâmbulu (1835), Sztrâmbuj (1850), Sztrâmbuly, Strâmbuiu, Horgoșpataka (râul cârligelor), Kohovolgy (Valea Furnalului).3] Ca așezare face parte din comuna Băiuț, având ca vecini satul Băiuț (N), Lăpuș (S) și Poiana Botizii (E). Întreaga evoluție istorică, economică și socială a localității este strâns legată de minerit. În jurul anului 1769 aici exista o topitorie de fier, transformată în 1780 și în topitorie de metale neferoase. Atunci se înființează o fabrică de cărămizi, un atelier de fierărie, unul de tâmplărie și un laborator de analize care deserveau uzina. În domeniul metalurgiei, topitoria de metale prețioase, mutată aici din Băiuț în 1846-1848 și modernizată în 1849 devine una dintre cele mai mari din Transilvania. În 1849 maghiarii au confiscat clopotele de la bisericile din zonă și le-au topit în aceste furnale, turnând apoi din ele tunuri. Din punct de vedere demografic, localitatea în anul 1886 avea 538 de suflete, în 1891-596, 1992-791, 2002-705. La recensământul din 2011 erau 561 locuitori.

Istoricul bisericii parohiale

Datorită locurilor de muncă existente prin funcționarea minelor și a topitoriei, o parte a populației stabilită aici de-a lungul secolelor este de naționalitate maghiară și de religie romano-catolică. Cu toate acestea relațiile între credincioșii ortodocși și cei romano-catolici au fost dintre cele mai bune, conviețuind în bună înțelegere. Se știe că până în anul 1787, cele două culte foloseau în comun o mică biserică din lemn, cu hramul „Sfânta Fecioară Maria”, pe care au construit-o împreună, bisericuță care astăzi nu se mai păstrează. După dispariția acesteia, una dintre magaziile mai mari ale topitoriei este transformată în biserică, unde se va sluji alternativ până în anul 2005.

Comunitatea ortodoxă în frunte cu preotul Nuțu Ivanciuc, se hotărăște să-și ridice un edificiu propriu de închinăciune, care s-a concretizat prin actuala biserică parohială, care poartă hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Acest sfânt lăcaș s-a zidit între anii 1991-2003 prin jertfelnicia și implicarea credincioșilor de aici. Proiectul arhitectural a fost întocmit de arhitecții Pena Constantin și Pop Emil.

Biserica este construită din cărămidă, după un plan trilobat cu dimensiunile de: L=34m și l=17 m. Absida altarului este poligonală decroșată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe tambur. Pe latura vestică sunt amplasate două turnuri, dintre care unul clopotniță, plus turnul de pe cupola centrală, angajate navei, a căror șarpantă este în formă de calotă, acoperită cu tablă. În 5 octombrie 2003, P.S. Sa Justin Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureșului și Sătmarului, după săvârșirea Sfintei Liturghii Arhierești, sfințește cele două clopote ale noului lăcaș de cult.

Pictura a fost realizată în tehnica frescă, de către pictorii Cornel Bănică și Florin Tudorache.

Pe data de „21 mai 2005 s-a arătat slava lui Dumnezeu în Parohia ortodoxă română Strâmbu Băiuț, Protopopiatul Lăpuș. Ca răspuns la jerfa, dăruirea și credința păstorului și păstoriților acestei comunități care au zidit lui Dumnezeu altar, au zidit lui Dumnezeu Biserică și au pus-o sub ocrotirea Maicii Domnului. În ziua sărbătoririi Sfinților Împărați întocmai cu apostolii Constantin și mama sa Elena, P.S. Episcop Justinian al Maramureșului și Sătmarului, P.S. Justin Sigheteanul, un măreț sobor de preoți și o mare mulțime de oameni au purces la târnosirea acestei ofrande a românilor drept credincioși. … Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos cel înviat a treia zi a rânduit cu milă și iubire o vreme potrivită. Chiar dacă n-a fost soare, norii cei de deasupra noastră n-au fost întunecați și dușmănoși ci luminoși și binecuvântați ca și norul care l-a luat pe Hristos dintre apostoli la Înălțarea la cer. Cu adevărat mari și minunate, sfinte și preaînalte sunt lucrurile lui Dumnezeu ce se petrec sub ochii noștrii și cu noi.”

La 22 august 2006, P.S. Sa Justin Sigheteanul, vizitează și binecuvintează parohia, iar în 7 martie 2012, săvârșește Dumnezeiasca și Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite, alături de preotul paroh Rodilă Grigore. Între anii 2011-2014 se construiește casa parohială, amplasată lângă biserică. Prin grija preotului paroh și a credincioșilor se introduce încălzirea centrală și se înfrumusețează interiorul cu odăjdii pentru sfintele slujbe. În sfânta biserică se păstrează în condiții deosebit de bune un rând de vase liturgice, dăruite Sfântului Altar, în anul 1938, de un anume inginer Eugen Cerchez. Tot aici se găsește Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, tipărită la Tipografia Cărților Bisericești din București „în anul de la Hristos 1941.”

Șirul preoților pe care l-am identificat aici este în mare parte comun cu al parohiei Băiuț. Astfel au slujit aici următorii: pr. Dragomir Ioan (1870-1883), pr. Dragoș Dumitru și pr. Nemeș Iosif (1883-1909), pr. Șimon Ioan (1909-1914), pr. Victor Pașca și pr. Nechita Ioan (1914-1922), pr. Nechita Nicolae (1922-1928), pr. Fucec Cornel (1929-1966), arh. Serafim Man (1966-1968), pr. Coltan Ioan (1968-1969), pr. Nuțu Ivanciuc (1969-2004) și pr. Rodilă Grigore (2004-prezent).

Cimitirele

Biserica din Strâmbu Băiuț are două cimitire: unul „Pe Luncă” și cel din „Poiană” care are o istorie aparte, aici fiind înmormântați ostașii maghiari și nemți căzuți pe frontul de luptă în al II-lea război mondial, înființându-se tocmai pentru a nu fi îngropați alături de soldații români.

Activități culturale și filantropice în trecut

Prima școală românească din zonă a fost înființată în anul 1788, în apropierea acestei așezări, fiind susținută cu concursul minerilor. În anul 1888 școala primește o clădire nouă. Cu toate acestea biserica ortodoxă a fost cea care a păstrat și a transmis din generație în generație valorile spirituale, culturale, naționale și ale identității noastre românești în această localitate multiconfesională.

Profilul actual al parohiei

Parohia Ortodoxă Strâmbu Băiuț are un număr de 363 de credincioși. Preot paroh este pr. Rodilă Grigore, cântăreț Pop Sergiu, paraclisier Buda Augustin și epitrop Filip Ioan. Activitățile catehetice care se desfășoară aici sunt bogate și variate. De menționat este faptul că preotul paroh organizează în fiecare an cu copiii, timp de o săptămână, un pelerinaj pe la sfintele mănăstiri. Din punct de vedere filantropic, în biserică se organizează colecte naționale și locale destinate celor nevoiași, bolnavi sau aflați în situații grele care necesită ajutor.

Bibliografie
1.Arhiva Bisericii Strâmbu Băiuț, Însemnare pe Sfânta Evanghelie, 2005.
2.Idem, Însemnare pe Sfânta Evanghelie, 2012.
3.Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, Situația confesională a
populației din Protopopiatul Ortodox Român Lăpuș, conform I.N.S.
4.Primăria Comunei Băiuț, coordonator Victor Vaum, Comuna Băiuț-Schiță monografică,
Tipografia Marinex Print, Baia Mare, 2003.
5.Rodilă Grigore, pr., Monografia Satului Strâmbu Băiuț, Manuscris, 2013.
6.Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei,
București, 1968.