Parohia Tăuții de Sus
Istoricul comunității parohiale
Situată în partea central-vestică a judeţului Maramureş, la poalele lanţului muntos Oaş – Igniş – Gutâi, pe cursul mijlociu al râului Săsar şi înjumătăţind distanţa dintre două oraşe de referinţă ale judeţului, Municipiul Baia Mare, reşedinţă de judeţ şi, respectiv, oraşul Baia Sprie, localitatea Tăuţii de Sus este atestată documentar încă din anul 1336. Nota distinctă a localităţii care a consacrat întreaga depresiune a Băii Mari, o reprezentă faptul că adăposteşte o mare parte din arealul castanului comestibil.
Un topor din andezit din neoliticul târziu, din nefericire pierdut între artefactele Muzeului de Arheologie din Cluj Napoca, a constituit dovada cât se poate de palpabilă a dăinuirii comunităţii umane pe aceste meleaguri, cu referinţă din punct de vedere al atestării, mult mai veche decât 1336, comunitate a căror membri s-au îndeletnicit cu agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor.
Istoricul bisericii parohiale
Cu toate că memoria comunităţii reţine existenţa unei bisericuţe de lemn înainte de secolul al XVII-lea, anul 1773 consacră istorie consemnate, construcţia unei biserici de piatră, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, existentă şi în zilele noastre. Biserica veche are dimensiunile 22 m x 7 m, altarul fiind decroşat, iar interiorul lăcaşului de cult având încastraţii boeme. Pe latura vestică a edificiului este situat turnul-clopotniţă angajat navei a cărui şarpantă este în formă de coif. Înălţimea turnului de 38 m, dar şi prezenţa la baza şarpantei a patru turnuleţe realizate în stil maramureşean, o distinge ca proiect arhitectural, mai ales pentru anul ridicării ei. Iconostasul iniţial al bisericii, realizat din lemn de tei, cu icoane pictate pe lemn, a fost predat în anul 1974 Muzeului Judeţean, în integralitate, pentru a fi recondiţionat şi conservat corespunzător, după ce a suferit daune provocate de carii şi temperaturi necorespunzătoare unei astfel de piese vechi.
În anul 1970 s-a realizat un nou iconostas, păstrat integral în subsolul noii bisericii, de către profesorul Toth din Baia Mare, în timp ce icoanele au fost pictate de către Pop Ioan, din comuna Groşi, în acelaşi an. În 1810, pictorul Ştefan Zugravul din Fiseşti (Şişeşti) a realizat pictura murală a bisericii care a fost refăcută 150 de ani mai târziu, de către pictorul bisericesc Pascu Vasile din Focşani. Una din pietrele zidului care constituie gardul bisericii, cuprinde inscripţia cu anul 1806, ceea ce atestă vechimea şi importanţa sa istorică. O furtună de vară, din anul 1999, a produs daune însemnate întregului complex arhitectural, ceea ce l-a determinat pe preotul paroh de atunci, Augustin Vasile să iniţieze şi să coordoneze între anii 2003-2007 un amplu proces de reabilitare şi renovare a edificiului, în complexitatea şi anvergura lui istorică deja consacrată. Încă din anul 1971, sub codul MM-II-m-A-04771, biserica poate fi găsită pe lista monumentelor istorice.
Bisericii nouă, cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”, a fost construită din cărămidă şi beton armat, între anii 1990-2012, sub păstorirea pr. dr. Augustin Vasile (1984-2014), paroh la acea vreme. Biserica are un plan trilobat cu absidele laterale poligonale având dimensiunile de 45m x 20m. Absida altarului este poligonală decroşată, altarul fiind boltit cu semicalotă. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală susţinută pe pandativi. Pe latura vestică a edificiului sunt amplasate trei turnuri, unul central cu rol de clopotniţă şi două laterale angajate navei, cu şarpantă în formă de calotă, acoperite cu tablă. Pictura interioară a fost executată de către pictorii bisericeşti Mariana şi Ioan Botiş, între anii 2001-2008, în tehnică a fresco, în timpul păstoririi pr. dr. Augustin Vasile, paroh. Aşezate simetric faţă de biserică se află două răstigniri realizate din granit, în anul 2010, cuprinse în ansamblul arhitectural al bisericii.
La o distanţă de 25 m se află casa parohială şi anexele gospodăreşti care s-au construit între anii 1986-1990, în timpul păstoririi preotului Augustin Vasile. În anul 2014 preotul paroh Mihali Adrian a demarat şi coordonat ample lucrări de reabilitare şi renovare a casei parohiale şi anexelor gospodăreşti.
Cărţi vechi: Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie, EIBMO, Bucureşti, 1964; Ceaslov, IBMBOR, Bucureşti, 1945; Tipicu basericescu, Gherla, 1886; Diacon Dr. Gheorghe Comşa, Pentru neam şi lege. Patruzeci de cuvântări de învăţătură împotriva adventiştilor şi baptiștilor, Editura „Librăriei Diecezane” Caransebeş şi P. SURU, Bucureşti, 1923; Liturghia, Cluj, 1939; Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, EIBMO, Bucureşti, 1952; Mitropolitul Varlaam, Cazania, Iaşi 1643, Timişoara, 1944; Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos, EISMO, Bucureşti, 1951; Soborul Popoarelor Pentru Pace, Oradea, 1953.
Tăuţii de Sus i-a avut ca păstori de suflete pe preoţii: Pr. Ioan Stanca (1747), Pr. Pop Cornel (1814-1822), Pr. Toma Chertiţa (1822-1835), Pr. Teofil Fage (1835-1847), Pr. Ioan Paşca (1847-1870), Pr. Pop Ştefan (1871-1879), Pr. Alexandru Paşca (1879-1886), Pr. Ioan Costin (1886-1894), Pr. Nicolae Lupan (1894), Pr. Mihai Demeter (1894-1901), Pr. Iosif Stan, Pr. Vasile Lupan şi Pr. Pop Alexandru au păstorit între anii 1901-1921, conform datelor existente în Matricolele parohiale, Pr. Alexandru Mihalca şi Gheorghe Ştreng (1921-1947), Pr. Varga Vasile (1947-1983), Pr. Radu Mircea (1982-1984), Pr. Dr. Augustin Vasile (1984-2014), Pr. Adrian Mihali (2014-prezent).
Cântăreţii comunităţii parohiale care s-au distins prin slujirea Bisericii lui Hristos sunt: Petru Porumb, Ioan Porumb, Ioan Pop, Gavril Rogojan, Vasile Cetăţean, Gavril Chira, fraţii Misail şi Teofil Petraş, Sandu şi Nelu Moştiş, Nicu Rogojan şi Liviu Axeniuc. Epitropii, a căror amintire a fost consacrată istoriei comunităţii dreptmăritoare din Tăuţii de Sus pentru jertfelnicia şi implicarea lor în activitatea administrativ-gospodărească a parohiei, sunt: Petraş Irimie, Perţaş Gheorghe, Herman Petru, Chiuzbăian Nicolae, Breban Pavel, Chince Flore şi Călin Tuns.
Cimitirele
Situate în aceeaşi zonă, la 500 de m de biserică, sunt în număr de trei: „Cimitirul Bătrân”, cel mai vechi, din secolul al XVIII-lea, „Cimitirul din Sus” de secol XIX şi „Cimitirul Nou”din secolul XX, situat între celelalte două amintite mai sus.
Activităţi culturale şi filantropice
Până în anul 1921, conform datelor provenite de la Arhivele Naţionale, în Tăuţii de Sus a funcţionat o Şcoală confesională a cărei destin a fost marcat de devotamentul dascălilor: Andrei Pavel, Ştefan Pop, Daniel Couti, Petru Porumb şi Ioan Porumb. Din 1921 până în anii 1960 clădirea a servit ca şi cămin cultural, iar în prezent starea acestuia îl face inutilizabil. Corul bisericesc şi laic a fost înfiinţat în jurul anului 1918 şi a fost reprezentativ pentru mărturisirea creştină şi arta populară românească a acestei zone. De-a lungul anilor a fost dirijat de învăţătorii satului a căror amintire s-a consacrat în memoria colectivă: Petru Porumb, Ioan Porumb, Gavril Babiciu, Cecilia Ciobanu, Ioan Ofrim, Herbil Mircea şi Florentina Cerneştean în prezent.
Biblioteca se află în casa parohială şi numără peste 2.000 de titluri.
Activităţile pastoral-misionare cuprind: cercuri catehetice pentru copii în cadrul programului naţional „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”. Preotul paroh Mihali Adrian organizează cercuri catehetice anuale pentru copiii din localitate care urmează să primească Sfânta Taină a Împărtăşaniei, în preajma marilor praznice de peste an. Au fost organizate anual concerte de colinde şi piese de teatru religios pentru copiii şi tinerii parohiei, a căror participare a fost răsplătită cu daruri.
Preotul paroh Mihali Adrian a îndemnat şi însoţit grupuri de enoriaşi care, în urma unor colecte, au vizitat şi ajutat atât material, cât şi moral bătrânii găzduiţi la Căminul din Oraşul Baia Sprie aflat în apropiere. Au fost sprijinite material familiile şi persoanele nevoiaşe din localitate, prin solicitări publice făcute de preotul paroh, în urma cărora au fost adunate ajutoare consistente în acest sens.
Se află în curs de implementare un proiect iniţiat de preotul paroh Mihali Adrian care vizează organizarea de pelerinaje la mănăstirile reprezentative ale Ortodoxiei româneşti, atât pentru membrii corului, cât şi pentru grupuri de credincioşi.
Surse bibliografice:
- Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului – Situația confesională a populației din Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare, conform Institutului Național de Statistică
- Suciu, Coriolan – Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Edit. Academiei R.S.R, București 1967-1968
- www.protopopiatul-baia-mare.ro
- web: internet-radio.com/stations/tautilive
- Facebook.com/ParohiaOrtodoxă Tautii de Sus
