Parohia Ortodoxă Tohat
Istoricul comunității parohiale
Satul Tohat este atestat documentar la 1424, atunci când se afla în proprietatea familiei Drakfi, sub numele de Feconda. În anul 1477, regele Matei Corvin donează proprietatea asupra Tohatului familiei Cshalyi Ștefan, iar din anul 1533, va intra din nou în proprietatea familiei Drakfi; mai apoi, va fi împărțit între familiile Báthory Gheorghe și Gyulai Samuel, și deținut în această formulă până în anul 1847. La 1682, satul a fost ars de către austrieci, în același an având loc și inundații devastatoare provocate de către apele Someșului.
În anul 1895, 78 de familii băștinașe dețineau 443 iugăre de pământ. Cea mai mare parte a pământului arabil o dețineau însă groful Karoly, devenit proprietar asupra satului, a cărui moșie va fi expropriată cu ocazia reformei agrare din anul 1921.Din documentele studiate rezultă faptul că, până în 1934, ocupația de bază a locuitorilor comunei a fost agricultura, floarea- soarelui,cartofi,etc;deasemenea,creșterea animalelor, în special bovine și porcine.Satul Tohat este localitatea de naștere a marelui scriitor și pedagog, culegător de basme și folclor, profesor, traducător și doctor în filosofie, Petre Dulfu (10 martie 1856 –31 octombrie 1953).În prezent, localitatea Tohat este cartier al orașului Ulmeni, fiind situat la o distanță de aproape 2 km de acesta.
În satul Tohat, se construiește pe locul vechii școli de lemn, în anul 1938, actualul local al școlii, la început cu o sală de clasă, și o locuință pentru singurul învățător care preda la toate clasele. În anul 1931, datorită intervențiilor făcute de către doctorul Florian Covaciu-Ulmeanu, Societatea ASTRA din Zalău construiește monumentul poetului Petre Dulfu, la Tohat. În cartierul Tohat, se află monumentul scriitorului Petre Dulfu, ridicat în anul 1930, fiind așezat în fața căminului cultural. Petre Dulfu este una din marile personalități ale acestor locuri, născut la Tohat (10.03.1856 –mort la 31.10.1956), mare autor de basme, profesor și doctor în filozofie, activitatea desfășurând-o la București. Ultimele date statistice pentru populația Tohatului, sunt valabile la data de 15.12.2009 având 205 suflete.
.
Istoricul bisericii parohiale
Din Tohat trecerea la greco-catolicism s-a semnat în jurul anului 1730, de preotul Filimon. Alături de el a mai fost o familie, celelalte familii au rămas în religia ortodoxă dar fără biserică și preot. În 1766, Tohatul avea 92 de credincioși și aparținea de Protopopiatul Băsești. Un an mai târziu, în 1767, în Tohat funcționa ca preot Ioan Popa din Dănești. În anul1797 funcționa ca preot David Cozma, cantor fiind Moise Crișan.
De prin anul 1835 a venit la parohia din Tohat, preotul Ioan Bran care a avut 12 copii. Pe atunci Tohatul avea 48 de familii și 240 de suflete. Preotului Ioan Bran, ia urmat preotul Marcu Popu în anul 1860. După anul 1860, Tohatul devine filie a Parohiei Mânău, sat cu populație mixtă și maghiară.
Un eveniment din viața satului a fost cel din anul 1895 cand s-a construit din lemn și pământ biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, preot fiind Marcu Pop și cantor Iuliu Bran. Biserica și școala au fost distruse de inundațiile catastrofale din 1901.
În anul 1903 a fost construită o altă biserică din lemn și pământ acoperită cu șindrilă. Din matricolele parohiale din Mânău, rezultă că în anul 1906 funcționa preotul Mîndruțiu în filia Tohat. A urmat apoi preotul Ioan Bran până in anul 1909. Din 1909 a urmat preotul Vasile Cotețiu până în 28 iulie 1927. Din anul 1928 până în anul 1942 bisericile din Tohat și Mânău au fost păstorite de către preotul Valeriu Ciurdăreanu, cantor fiind Onuț Matieșan urmat de fiul său Ionică Matieșan. Acestuia ia luat locul Denuț Martin și alți tineri în formare. Din anul 1942 până în 1957, Tohatul și Mânăul au avut ca preot pe Victor Mesaroș.
La solicitarea tohătanilor, incepand cu anul 1942 au inceput demersurile pentru a construi o biserică nouă pentru că cea veche prezenta pericolul prăbușirii. Terenul în suprafață de 700 stângeni, pentru noua biserică a fost donat de către Ana Chiș și fiica Valeria Chiș, în centrul nou al satului. Cu toate că timpurile acelea erau foarte vitrege, preotul Victor Mesaroș și credincioșii au reușit (până în anul 1957 când preotul a fost transferat la București) să ridice zidurile bisericii până la la jumătate, din piatră.
Între anii 1957-1969, Tohatul a beneficiat de un preot deosebit pe nume Alexandru Avram care în anul 1962 obține aprobarea pentru continuarea lucrărilor la noua biserică. Aceasta se pare că a fost prima aprobare de acest fel dată în Regiunea Maramureș de către Gheorghe Pop, prim secretar al PCR la vremea respectivă.
Lucrările la noua biserică au continuat în frunte cu coratorul Ionică Tohătan, apelandu-se la un inginer specialist, fiu al satului, pe nume Costel Tohătan. La procurarea materialelor au adus contribuția mai mulți tohătani precum Octavian Morar, Teodor Fârtea, Aurel Bran, Ioan Surduc, iar la execuția lucrărilor propriu zise a participat tot satul. Echipa de zidari a fost alcătuită de către Ionică Tohătan și Vasile Mugur, ulterior la partea de tencuieli alăturându-se Petrică Tohătan, un meseriaș foarte bun. În anul 1968 se termină zidurile și se montează arjeaua și s-au pus acoperișurile.
După eforturi remarcabile, s-a terminat prima etapă a bisericii în anul 1969. În acel an a fost sfințită de vrednicul de pomenire IPS Teofil Herineanu Arhiepiscop al Vadului Feleacului si Clujului.
Lung și greu a fost drumul zidirii actualei biserici. El a început în perioada interbelică odată cu formarea de fonduri modeste rezultate din arendarea pământurilor bisericești și din dobânda rezultată din banii împrumutați prin sat. A urmat Dictatul de la Viena și ocuparea Nord-Vestului Transilvaniei de către unguri, când se practica demolarea bisericilor românești și nici nu se pomenea de construcția altora.
În anul 1969 sub pastorația preotului Coriolan Mureșanau fost zidite trei turnuri ale bisericii.
În anul 1970 au început lucrările la plafonul bisericii, s-a introdus curentul electric, s-a reușit tencuirea și gletuirea în interior, s-au montat trei uși din stejar, 7 uși din brad, 42 de geamuri din fier, trei candelabre, s-a executat un iconostas provizoriu, masa altarului și betonarea întregii biserici.
În anul 1972, odată cu mutarea preotului Coriolan Mureșan la Viișoara, lucrările au stagnat din nou. La data de 29 iunie 1975 s-a licitat executarea picturii bisericii, sub pastorația preotului Gheorghe Lupșa, fiind adjudecată meșterului Emanoil Bandu din București.
În anul 1982, lucrările au fost terminate și a avut loc sfințirea cea mare a bisericii de către Preasfinția Sa Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a cărei construcție a durat 28 de ani.
Din 1978 până în anul 1994 a păstorit preotul Nicolae Petruș, iar din anul 1994, preotul Nicolae Valer Pop, parohul actual al parohiei Mânău. Din anul 1997 până în anul 2003 a păstorit preotul Cornel Șanta, filia Tohat din anul 2003 devenind parohie. Din anul 2003 până în anul 2015 a păstorit preotul Tohătan Cosmin, din anul 2016 până în anul 2019 a păstorit preotul Vasile Brendea, din anul 2019 până în anul 2021 a păstorit preotul Iulian Scripciuc, din anul 2021 până în prezent păstorește preotul Vasile Capolna.
Cimitirele
Comunitatea are trei cimitire, unul la intrarea în sat din partea de către Ulmeni, în locul numit (la pășune)unul în mijlocul satului unde a fost biserica veche, numit (după sat),iar unul la intrarea în sat din partea de către Sălsig.
Activități culturale și filantropice în trecut
Sub coordonarea dnei Mateșan Ana funcționează corul bisericii, care înfrumusețează sfintele slujbe în duminici și sărbători susținând diferite concerte și participând la pelerinaje care însuflețesc viața religioasă. De asemenea, credincioșii se implică în activitățile filantropice.
Profilul actual al parohiei
În prezent parohia ortodoxă Tohat însumează aproximativ 225 de credincioși, ce sunt păstoriți de preotul paroh Vasile Capolna, cantor Ioan – Aurel Țicle, paraclisier Ticle Daniel, iar epitrop Viorel Chiș.
Bibliografie
- Petri, Mor, ,,Szilagy Varmegye monographiaja”(Monografia comitatului Sălaj), 1902, Vol. IV;
- Botiș, Mircea Prof., Botiș, Radu, Pr., ,,Ulmeni Maramureş”, Studiu monografic, apare sub egida „ARS VIVAT“ ,Ulmeni,Maramureş;
- Sălăjan, Iulian,„Tohat –străveche vatră românească de sub codru”, Editura DragoșVodă, Cluj-Napoca, 2002;
