Istoricul parohiei

Despre înființarea parohiei nu sau păstrat  documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că parohia s-a înființat din cele mai vechi timpuri.

 

1365. Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ambele Vișae. Localitățile pomenite în sintagma Ambele Vișae, au fost identificate de cercetători ca fiind Vișeu de Jos și actualul Vișeu de Mijloc.

1445. Prima mențiune despre existența unui preot o avem într-o scrisoare de mărturie dată la Sighet în 29 decembrie, când sunt pomeniți mai mulți cnezi vișeuani între care și Nicolae popa.  Până la anul 1471 mai multe documente de hotărnicie îl pomenesc pe Nicolae popa care împreună cu alte rudenii primesc în stăpânire Vișeu de Jos. 

1468. Tit Bud consemnează că în acest an Nicolae popa este pomenit ca și protopop, fiind primul protopop consemnat în Maramureș. 

1525. Este pomenită existența unei biserici de lemn. Tradiția locală menționează că  această biserică a fost în locul numit ”Podul Morii”, locul fiind marcat azi de o cruce numită ”Crucea de la podul Morii”, situată în  vecinătatea drumului DJ 18 și a Văii Morii.

1680. În jurul acestui reper cronologic s-a pictat o icoană reprezentând pe Drepții Ioachim și Ana, icoană păstrată azi la Muzeul Maramureșan din Sighetul Marmației. Restauratorul de icoane, Mihai Covaci crede că icoana a făcut parte din iconostasul bisericii, ceea ce înseamnă că hramul bisericii ar fi fost Drepții Ioachim și Ana.

1699.  Tit Bud menționează că în anul 1669 locuitorii din Vișeu de Jos au dat biserica lor care era foarte veche celor din Bocicoel. Credem că e vorba totuși de anul 1699, an în care locuitorii din Vișeu de Jos și-au finalizat o nouă biserică și au putut dona vechea biserică. Nu ne imaginăm că ei și-au donat vechea biserică, rămânând fără lăcaș de cult 30 de ani, doar de dragul locuitorilor din Bocicoel. Donația bisericii pare a fi legată și de o relocare a satului, moment în care biserica a rămas în marginea satului, poate chiar în afara lui, lucru care a dus la construirea alteia în centru noii vetre.

Nobilul Stefan Pop ridică o biserică de lemn, cu hramul Buna Vestire, pe care o înzestrează cu pictură un an mai târziu, prin mâna talentatului zugravul ucrainian Grygoriy de la Colomeea. Ridicarea bisericii a fost consemnată pe blazonul familiar instalat pe post de pisanie deasupra intrării în naos. Curățarea lui de depunerile de fum și mizerie în toamna anului 2020 a scos la lumină blazonul și un text scris în limba maghiară tradus în limba română astfel: ”Cu ajutorul Fiului, din îndemnul Duhului Sfânt și spre slava lui Dumnezeu, s-a construit această biserică cu cheltuiala nobilului Pop Ștefan, 1699.”

Arhitectul Alexandru Baboș crede că biserica a fost ridicată de o echipă de meșteri care a ridicat mai multe biserici în perioada 1670 – 1700: transferarea bisericii de lemn din Cuhea la Văleni în 1670, reparații la biserica din Cornești 1670, construirea bisericilor din Hărnicești 1679, Sârbi Josani 1685, Sat Șugatag 1700 și probabil în același an biserica din Bârsana, demolată în sec XIX pentru a se construi actuala biserică de piatră. 

1700. Biserica este sfințită de episcopul Iosif Stoica al Maramureșului (1690 – 1711).

1751.  Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm că biserica de lemn cu hramul Bunei Vestiri se află în stare bună. Este împodobită cu icoane, are antimis de la episcopul Gheorghe Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733), trei rânduri de veșminte, un potir de argint, două candelabre de lemn, și trei clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. În parohie erau trei preoți: Ioan Terga – popa Ionasco, hirotonit de episcopul Iosif Stoica (1690 – 1711), Vasile Terga și Petru Bandre(a) –popa Patra, hirotoniți  de episcopul Dosoftei Teodorovici (1718 – 1735) și  un diacon hirotonit în Moldova.

1777. Din Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, aflăm că biserica, patronată de familiile  Pop, Bora și Năsui, fusese ridicată de Ilustru și Generosul Domn Ștefan Pop, nu avea nevoie de reparații, era pictată în interior, exista un potir de plumb și  vesminte care acum erau vechi și avea  cărțile necesare cultului. Nu există casă parohială și nici casă pentru cântăreții bisericii, acesția locuind în propriile case.

1806. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1817. Se cumpără un clopot în greutate de 25 kg, care este funcțional și azi.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1857. Din acest an avem prima imagine a bisericii dintr-o gravură publicată la Budapesta. Din gravură vedem o biserică zveltă, cu două rânduri de acoperiș și cu un pridvor pe latura de apus.

1887 – 1893.  La îndemnul preotului Paul Oros,  s-a zidit între anii 1887 – 1893 cea mai impunătoare biserică de piatra din Maramureș: lungă de 43 de m, lată de 16 m și înaltă de 35 m. Biserica cu hramul  Sfântul Nicolae a fost ridicată în apropierea bisericii de lemn de către meșteri germani din Vișeu de Sus.

1895/1896. Biserica  a fost binecuvântată de către Vicarul Maramureșului Tit Bud.

1897. La îndemnul preotului Ioan Koman, vechea biserică a fost donată parohiei Botiza cu titlu gratuit, cu condiția folosirii ei. Doi ani mai târziu în 1899,  este transportată și reconstruită în centru localității Botiza, astăzi constituind mândria comunității.

1903. Se construiește o casă parohială din piatră, vechea casă consemnată în anul 1839 fiind demolată.

1909. Biserica de piatră a fost înzestrată cu un iconostas construit la Budapesta fiind plătit de către Năsui Gavrilă Tistău în valoare de 3200 coroane

1910.  Neobositul preot Ioan Koman reușește construirea unei școli de piatră și dotarea ei cu mobilierul și recuzitele necesare și îngrădește cimitirul cu un zid de piatră.

1930.   Începând cu luna martie au loc primele treceri  de la greco-catolici. Până la sfârșitul lunii mai au trecut la confesiunea ortodoxă 192 de capi de familie, iar în luna iulie s-a înființat parohia ortodoxă Vișeu de Jos,  cunoscută azi ca  parohia Vișeu de Jos II.

1951.  În timpul păstoririi preotului Leonid Vulpe se  face o primă renovare a bisericii, în interior făcându-se o zugrăveală decorativă.

1966. Preotul Gheorghe Petrovai, acoperă biserica cu tablă zincată în anul 1966 și schimbă  hramul cu cel actual:  Înălțarea Sfintei Cruci.

1975.   Biserica care fusese doar  zugrăvită  a fost înzestrată cu câteva scene biblice pictate pe pânză de pictorul Gheorghe Busuioc și lipită pe perete.

2007 – 2011.  Sub coordonarea preotului Hojda Gavrilă  s-au făcut ample lucrari de renovare si înnoire ale bisericii și curții: s-a pictat integral biserica de către pictorul Coroian Victor, s-a refăcut instalația de încălzire, instalația electrică,  s-a pus parchet, s-a înlocuit mobilierul s-au recondiționat cele 4 clopote, s-au cumpărat obiecte de cult, veșminte și prapori, s-a cumpărat trei candelabre noi s-a făcut o poartă de lemn maramureșeană și s-a făcut un pridvor la intrarea în biserică. Toate aceste lucrări au fost binecuvântate  în data de 16 octombrie 2011 de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. 

2012. Este finalizată noua casă parohială.

2020.  S-a construit un altar de vară din lemn de stejar. 

O parte din vechea casă parohială este modificată și transformată în capelă mortuară. Tot acum este refăcută Sfânta Masă din altar, după tiparele bizantine: masa din cărămidă, având ocnițe pe cele patru fețe și deasupra placă de marmură. În 18 octombrie, masa altarului a fost târnosită de  către Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului,  ocazie cu care biserica a mai primit un hram: Înălțarea Domnului.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramurile Înălțarea Sfintei Cruci și Înălțarea Domnului, un altar de vară, o casă parohială, vechea casă parohială transformată parțial în capelă mortuară,  două săli sociale – una lângă biserică, cealaltă în cimitirul de sus, două cimitire și 4 clopote. Vechiul prestol de piatră al  bisericii de lemn din 1699 se păstrează și în azi la locul original. La muzeul mănăstirii Bârsana se păstrează  7 cărți de sec XVII – XIX.

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1445 – 1471  popa Nicolae,  pomenit ca protopop în 1468.   

1501/4 – 1542  popa Luca, pomenit în 1505 ca Luca fiul popii. 

1504 – 1525  popa Elia  

1542 – 1543     popa Simion  

1547                    nobilis Procopiu presbyter 

1643 – 1657   popa Gheorghe 

1659                 popa Vartic 

1673 – 1699        popa Vasilie  protopop al Vișeului între 1673 – 1676. 

1698 – 1707        popa Grigore și ierița Nastahie.  

1699                 Pop(a) Șimon

1699 – 1715        popa Vasiliu Kosma junior 

1700/11 – 1751 Ioan Terga/Ferge  – popa Ionasco cu preuteasa sa Marica , hirotonit de episcopul Maramureșului, Iosif Stoica (1690 – 1711).

1715                  popa Jonathan Kosma, Miron Brajko popa.

1718/33 – 1751   Vasile Terga/Ferge, hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1735).

1718/33 –1751         Petru Bandre(a) ( popa Patra si gazda sa  anume Marica) hirotonit de episcopul Dososftei al Maramureșului (1718 – 1735).

1744      popa Dănilu

1745                    popa Toader Cosma  cu preoteasa Ileana

1749 –                 popa Vasiliu Mandra

1751 – 1767        diaconul Simion Pașca, hirotonit în Moldova.

1769 – 1777        popa Gheorghie

1763 – 1777        popa Toader  / Theodorus Kosma 

1791 – 1805        Condrate Bârsan

1805 – 1821        Baziliu Tivadar

1822 – 1824        Șimon Ștefan

1824 – 1839        Gavriil Babiciu (Gabriel Babits)

1839 – 1840        suplinită de Șimion Pop și Vasiliu Șimon

1840 – 1877        Ștefan Șimon de Vișeu 

     1851 – 1854  ajutor,  Ioan Opriș(iu)

1877 – 1895        Paul Oros  protopop al Vișeului 1885 – 1895. 

1895 – 1896        Grigoriu Balint

1896 – 1918        Ioan Koman

1919 – 1930        Tit Damian

1930 – 1938        Ștefan Cherecheșiu

1938 – 1948        Andrei Coman Bondi  

1948 – 1950        Gheorghe Vlad 

1951 – 1953        Leonid Vulpe  

1954 – 1976        Petrovai Gheorghe

1976 – 2007        Cosma Mihai

2007 – prezent          Hojda Gavrilă

Istoricul parohiei

Istoria parohiei începe în anul 1930 prin trecerea unui număr mare de credincioși de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă.

1910. Recensământul din acest an  menționează 3 ortodocși la Vișeu de Jos.

1930. În primăvara acestui an  au loc primele treceri de la greco-catolici la ortodocși. Până la sfârșitul lunii mai au trecut la ortodocși 192 capi de familie și erau preconizați să treacă și alții, cu condiția să aibă preot în localitate. La începutul lunii iunie  sătenii au luat legătura cu preotul Miron Codrea de la Borșa, pe care l-au chemat să pună bazele unei parohii ortodoxe. Acesta a binecuvântat o capelă în casa nouă, nelocuită, proprietatea lui Gheorghe și Anișca Zarinca,  și a constituit parohia în data de 13 iulie 1930. 

În luna august credincioșii au hotărât să-și construiască o biserică. S-a găsit un teren la drumul principal, proprietatea lui Pop Gheorghe Varzaru care era potrivit pentru biserică și a fost cumpărat cu suma de 60.000 lei.

1931. A început construcția bisericii.  Un ajutor consistent s-a obținut de la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Prefectura județului Maramureș, Ministerul de interne, Patriarhia. După ce biserica a fost ridicată, capela a fost mutată într-o clădire proprietate a lui Coman Găvrilă și Năsui Gheorghe a lui Ion, unde fusese școala. În noua locație mult mai spațioasă  a fost amenajată capela  care a fost împodobită cu iconostas și  icoane  și s-a slujit până la sfințirea bisericii. S-au cumpărat 4 clopote,  a fost ridicată o clopotniță, și s-a cumpărat o casa lângă biserică pentru casă parohială.

1932. Regele Carol al II-lea a oferit din contul Casei Regale cantitatea de 1000 mc lemn rotund. Pentru  acest ajutor preotul a obținut acordul regelui de a fi ctitorul principal al bisericii și aprobarea de a-i scrie numele pe prestolul bisericii.

1936.   Biserica a fost târnosită în data de 14 septembrie de către episcopul Nicolae Colan al Vadului Feleacului și Clujului.  

1941 – 1944.  În urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului este desființată de autoritățile hortyste, preoții expulzați, iar bisericile închise.  Totuși biserica din Vișeu de Jos rămâne deschisă până în ianuarie 1941 când preotul Timiș Ilie a fost arestat și deportat în lagăr la Budapesta timp de trei luni. După acest eveniment biserica este închisă iar credincioșii trecuți cu forța la greco catolici. Biserica va fi redeschisă în decembrie 1944 de către preotul Andreica Vasile care a reorganizat parohia. 

1946 – 1947. Casa parohială este demolată și se construiește o casă nouă.

1971. Sub coordonarea preotului Andreica Gheorghe este refăcut exteriorul bisericii.

1977 – 1979.  Se pictează biserica în tehnica fresco, de către pictorul Constantin  Bledea Tinu.

1980. În 17 august pictura este sfințită de către Înalt Preasfințitul Părinte Teofil, arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului.

1983 – 1988. Se construiește o nouă casă parohială.

1996. Vechea casă parohială este transformată într-o sală socială – sală de mese.

1998. Se construiește o poartă maramureșeană cu meșteri din Bârsana.

  S-a schimbat iconostasul cu unul sculptat din lemn de stejar de către meșterul Armanu Virgil din localitatea Grumăzești, jud. Neamt.

2000. Este refăcut și înălțat cu încă 5 metri turnul bisericii, iar acoperișul este vopsit.

2002. Sunt înlocuite ferestrele originale cu altele din termopan.

2005.  Se achiziționează mobilier bisericesc. 

2006. Se cumpără două candelabre.

2007. Se înființează parohia Vișeu de Jos Danova coordonată de preotul Andreica Cosmin cu un număr de 400 credincioși.

2013 – 2014. Sub coordonarea preotului Șanta Iustin se reorganizează altarul se restaurează pictura de către pictorii Liviu Istvan şi Tofeni Macedon, iar bisericii i se adaugă un pridvor pictat.

La data de 31 august 2014 biserica a fost  resfinţită, de către Înalt Preasfințitul Părinte Iosif, mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfințitul Părinte Timotei, episcopul Spaniei şi Portugaliei, şi Preasfinţitul  Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Maramureşului şi Sătmarului, ocazie cu care biserica a mai primit un hram: Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache.

2020. S-a refăcut în totalitate acoperișul bisericii precum si cele trei turnuri.

2021.  Prin recompartimentarea clădirii în care era sala de mese  s-a făcut  capela mortuară precum și o terasă în stil maramureșean, refăcându-se în totalitate și acoperișul.

  S-a recondiționat poarta maramureșeană a bisericii și gardul împrejmuitor al cimitirului; 

2022. S-a pavat întreaga curte a bisericii și s-a zidit un lumânărar din cărămidă în fața bisericii.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica cu hramurile Sf Ierarh Nicolae și Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache, o capelă mortuară, o casă parohială, un așezământ social – sală de mese și două cimitire.

Preoții slujitori

1930 – 1938 Miron Codrea Nuţu 

1938 – 1940 Vasile Hereș 

       1940 Alexandru Mazilu 

       1941  Timiș Ilie   

1941 – 1944 biserica este închisă de autoritățile hortyste.

       1945 Radu Șașalovici 

       1945         ieromonahul Teofan Mătăsaru

1945 – 1947 Miron Codrea Nutu 

       1948  ieromonahul Teofan Mătăsaru

1948 – 1951  Vulpe Leonid 

1951        Protosinghel Ariton Petraşcu

1952 – 1953    Protosinghel  Vasile Albulescu

1953 – 1955 Constantinescu Ioan   

1955 – 1959 Casapu  Emil  

1960 – 1967 Pop Laurenţiu  

1967 – 2010 Andreica Gheorghe 

2010 –  azi Şanta Iustin Flore 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 2007 pentru credincioșii din zona numită Danova și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși.

2007. Se înființează parohia Vișeu de Jos Danova, cu un număr de 400 credincioși prin rearondarea parohiilor Vișeu de Jos I și Vișeu de Jos II. Se amenajează o capelă într-o sală de clasă din școala de pe Danova.

În 25 martie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului pune piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul mare mucenic Gheorghe pe terenul donat de către Năsui Gheorghe Deje.

2007 – 2009. În acest interval cronologic este construită biserica de cărămidă de către meșterul Tomoiagă Ion Căpșună.

2009. S-a tencuit interiorul, s-a montat o catapeteasma provizorie după care slujbele religioase s-au săvârșit în biserica.  Tot acum  s-au  achiziționat  două clopote, unul de 50 kg, iar celălalt de 150 kg.

2011 – 2015.  S-a executat lucrarea de pictare a bisericii,  în tehnica fresco,  de pictorul Dunăre Emil.

Ȋn anul 2015, catapeteasma, provizorie, a fost înlocuită cu una definitivă, realizată de Societatea Mobva-Bis Srl  din Bacău, iar icoanele ce o împodobesc au fost pictate tot de pictorul Dunăre Emil.

2016.  S-au finalizat  lucrările de placare cu piatră a fundației bisericii şi a treptelor, iar în curte s-a pus pavaj.

Biserica a fost târnosită de către Înalt Preasfințitul Părinte Iosif, mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale și Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului,  în 24 iulie, ocazie cu care biserica  a primit și cel de-al doilea hram „Sf Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești.” 

2019. Se încep lucrările de construire a unei case parohiale care are încorporată și o sală socială

2022. Se amenajează o capelă mortuară.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  Biserica cu hramurile Sfântul mare mucenic Gheorghe și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești,  complexul parohial alcătuit din casă parohială, capelă mortuară și sală socială.