Istoricul parohiei

Despre înființarea parohiei nu sau păstrat  documente, Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anul 1777 menționând că parohia Vișeu de Mijloc s-a înființat în urmă cu 205 de ani, adică în anul 1569. Totuși Conscripția din anul 1530 menționează existența unui popă. În mod cu totul surprinzător și fără a indica vreo sursă, Sematismul eparhiei de Maramures din anul 1936, menționează  că parohia s-a înființat în anul 1365!!!  Credem că originile parohiei ar trebui căutate la mijlocul secolului XV, teoria bazându-se pe următoarea ipoteză:

 Satele din jurul Vișeului de Mijloc aveau deja în sec XV o organizare bisericească: Vișeu de Jos – 1445, Leordina – 1476, Cuhea (azi Bogdan Vodă) avea biserică încă de la sfârșitul secolului XIII, Săliștea de Sus – 1486. Nu se poate ca un sat de nobili cum a fost Vișeu de Mijloc să nu fi avut o organizare bisericească și o biserică asemenea satelor vecine. 

Deocamdată nu am găsit nici un document în sprijinul ipotezei, dar cercetarea pentru găsirea unor documente care să împingă viața bisericească cel puțin în sec XV, continuă. 

1365.          Satul este pomenit pentru prima dată într-un document din  2 februarie, care menționează că regele Ludovic I al Ungariei îl răsplătește pe Balc fiul lui Sas Vodă și pe frații acestuia, alungați din Moldova de infidelul Bogdan  cu domeniul Cuhei, din care făceau parte și localitățile ambele Vișae. Localitățile pomenite în sintagma Ambele Vișae, au fost identificate de cercetători ca fiind Vișeu de Jos și actualul Vișeu de Mijloc, azi cartier al orașului Vișeu de Sus. Timp de două secole, Vișeu de Mijloc va fi cunoscut ca și Vișeu Superior, iar după anul 1549 când este pomenită o nouă localitate cu numele de Vișeu Nou, iar mai apoi Vișeu de Sus, vechea localitate prinsă între noul Vișeu de Sus și Vișeu de Jos va fi redenumită ca Vișeu de Mijloc. 

1530. Conscripția populației din acest an  menționează  existența unui ”popă”, fără a i se  consemna din păcate numele.  Nu știm dacă este vorba despre primul preot din sat, sau este primul menționat în documente. Din document reiese clar că exista o organizare bisericească, chiar dacă nu reiese că ar fi existat și o biserică.

1569.  Conscripția veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, din anii 1774 – 1772 , consemnează  că parohia s-a înființat în urmă cu 250 de ani (dacă luăm anul de calcul 1774) (Conscripția 1774 – 1782, 404). Tot din acest an avem pomenită și existența unei biserici (Baboș II, 142), și e pomenit primul preot cu numele: protopopul Petru din Budești 

1651. Episcopul Maramureșului, Mihai Molodeț vizitează parohia ocazie cu care scrie o însemnare pe Cazania lui Varlam: În anul 1651, smeritul Mihail Molodeț, arhiepiscop de Maramureș și altele cu mîna sa au scris și cu pecetea sa a întărit și (că) a cumpărat această carte anume Evanghelie învățătoare, robul lui Dumnezeu Roman Tomoiagă, pentru iertarea păcatelor sale și ale soției sale și ale fiilor săi și s-a dat la hramul Prepodoamnei Parashive, în satul Vișeul de Mijloc . Dă-i Doamne bună sănătate și iertre de păcate, amin.

1700.  Biserica a fost sfințită sau resfințită de episcopul Iosif Stoica ocazie cu care i-a dăruit bisericii și un nou antimis (Mukacevo III, 237) care s-a păstrat la biserică până în secolul XX și pe care îl menționează în 1909, Ioan Bîrlea în Însemnări din Bisericile Maramureșului . 

1747. Conscripția din  acest an, menționează o biserică de lemn ai cărei patroni erau nemeșii locali.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncaci  aflăm primele  informații despre biserica. Închinată Sfintei Parascheva, biserica  construită din lemn, avea  turn, era acoperită cu draniță, și se prezenta în stare bună. Biserica   a fost sfințită de episcopul Iosif Stoica, în anul 1700, când a dăruit bisericii  un antimis. De remarcat că antimisul era  folosit în 1751, ceea ce înseamnă că satul nu aderase la uniație, lucru pe care vizita episcopului de la Muncaci avea să-l  îndrepte. Biserica avea pictură,  un potir din argint, 4 rânduri de veșminte, erau trei candelabre de lemn și două clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. Incinta era îngrădită cu gard de lemn. La parohie erau trei preoți:  Gheorghe Kindriș hirotonit de episcopul Gheorghe Bizanczy al  Muncaciului (1716 – 1733), Andrei(ca) Ioan hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului (1718 – 1733) și  Ioan Ivasco hirotonit în Moldova. 

1755 – 1809. Un loc aparte îl ocupă în viața Maramureșului activitatea meșterului zugrav de biserici Toader Hodor, fiul al satului. El pictează bisericile din: Cornești, Bârsana (1806),Văleni (1807), Nănești (1809)

1767. Pictorul Alexandru Ponehalschi  pictează iconostasul bisericii. S-au păstrat până azi ușile împărătești, două din icoanele împărătești și câteva icoane din registrul  praznicelor împărătești.

1774 – 1782 . Cu ocazia Conscripției veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș, aflăm că biserica  patronată de familiile  Șimon, Ivașco, Grad și Andreica a fost reparată și împodobită cu pictură, că există un potir de argint, 4 rânduri de veșmintele liturgice vechi și cărțile necesare cultului. Nu  există casă parohială și nici casă pentru cântăreții bisericești, iar veniturile sunt modeste

1788. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1792. Catalogul clerului din acest an consemnează că parohia are 380 credincioși (Muncacsi 1792, 60).

1819. La inițiativa preotului Simion Ștefan începe să se construiască o biserică de piatră în stil neogotic cu hramul Buna Vestire, care se va finaliza în anul 1827 când este binecuvântată. Momentul a fost imortalizat într-o inscripție cu litere chirilice cioplită în piatră deasupra ușii de intrare: ”Sau binecuvântat bise… în 1827 – Simon Stefan paroh.” 

1821. Șematismul eparhiei de Muncaci din acest an consemnează că în  parohie se vorbește limba valahă  și sunt 656 credincioși

1847 – 1856. Vechea biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva este menționată ultima dată în Șematismul eparhiei de Muncaci în anul 1847. La următorul Șematism  din 1856 nu mai este menționată, semn că ea a fost demolată. 

1856. În acest an este menționată o casă parohială. Nu știm dacă era mai veche sau dacă a fost construită în acest an.

1874. Biserica, împreună cu iconostasul, este pictată de către pictorul austriac Otocariu Koutnic după cum mărturisea o inscripție de pe bolta bisericii: ”Pictatu, sculptatu și desenatu prin Otocariu Coutnicu, cu banii composeratului Viseului de Mediolocu 1874” și o inscripție de pe spatele iconostasului:” S-a zugrăvit cu bani Composesoratului și subu presiudiulu pre onorațiloru Domni Ștefan Șimon protopop onor., Basiliu Mihalca protopp. Emer și cavaleru alu ord. F.J.I., Alesiu Anderco homorodeanu protopp. Surogatu alu tractului Vișșeului, sub preoția și inspecțiunea mult onorațiloru domni Basiliu Csobuly Andrea Kovats. Subu coratoria a lui Iuonu  Iusco, Mihailu Șimonu, Demetriu Gradu, Vasiliu Csubanu, Nicolau Șimonu, Petrea Șimonu.”

1891. Se cumpără un clopot în greutate de 160 kg

1899. Acoperișul de draniță este înlocuit cu unul din tablă sub păstorirea preotului Iuliu Dragoș, 

1905. Se împrejmuiește biserica și cimitirul cu un zid de piatră, cu acoperiș de tablă, având la intrare cu o poartă mare de stejar.

1908.Vechea casa parohială ridicată din lemn în 1839/1846, este demolată si se construiește o casă mare din piatră cu 6 încăperi.

1916 – 1917. Armata austro ungară rechiziționează trei din cele patru  clopote ale bisericii. 

1922. Sub păstorirea preotului Iuga Mihai se schimbă acoperișul bisericii 

1930.  Se cumpără două clopote de la Sibiu în greutate de 400 kg cel mare și 50 kg cel mic. 

1939.  Sub păstorirea preotului Iuga Mihai se schimbă acoperișul bisericii, se face o reparație exterioară și se cumpără două clopote.   

1960. Sub coordonarea preotului Botoș Eugen, biserica a fost renovată atât în interior cât și în exterior, iar pictura este refăcută în tehnica tempera de către pictorul Dohi Alexandru din Sighetu Marmației. 

1962. După 135 de ani de când a fost doar binecuvântată, biserica este sfințită în data de 30 septembrie de către Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu episcopul  Vadului Feleacului și Clujului. 

1963. Se construiește o casă în cimitir unde să locuiască groparul satului 

1978 – 1980. Se construiește o capelă mortuară în cimitirul situat în Valea Vinului care va primi hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

1985. Sub coordonarea preotului Dunca Ioan, se construiește o capelă mortuară care va primi hramul Cuvioasa Paraschiva, în amintirea hramului primei biserici din parohie.

1990. Se construiește o sală socială/ sală de mese lângă biserică. 

1992. Bisericii i se adaugă un pridvor închis. 

1998 – 2001.  Sub păstorirea preotului Dunca Ioan, s-a executat o nouă pictură de către pictorul Bumbu Constantin din Dej, s-a înlocuit vechiul iconostas cu unul nou din lemn de tei și s-a refăcut exteriorul. Toate aceste lucrări s-au făcut cu sprijinul financiar al familiei Iuscu Ion și soția Terezia. 

La data de 1 iulie 2001, pictura si celelalte lucrări au fost binecuvântate de către Preasfințitul Părinte  Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2002. Prin rearondarea parohiei se înființează parohia Sfinții Împărați cu 700 credincioși coordonată de preotul Bersan Vasile.

2005. Se construiește un lumânărar în stil bizantin în fața bisericii.

2020.  Sub păstorirea preotului Ardelean Ștefan se construiește o nouă casă parohială și se reface altarul bisericii.

2023. Începe proiectul de restaurare și modificare în tipare tradiționale și bizantine a întregii biserici.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserică,  un altar de vară, două case parohiale  (cea veche construită în 1908 și cea nouă în construită în 2020), o sală socială – sală de mese,  două capele de cimitir, casa groparului, trei cimitire.

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1530 Conscripția din acest an menționează un popă, din păcate fără nume. 

1569             protopopul Petru din Budesti. 

1633 – 1651 popa Ionașco, protopop între 1638 – 1651. 

1639                popa Lupu  

1662                preotul Nicolae  

1664 – 1672    ierei Grigorie 

1686 – 1707    nobilis popa Ionasco  et Anucza consorte 

1699 – 1707 popa Ștefan  

1699  – 1715 popa Vasile Csuban, 

1699 – 1744 popa Grigorie Cubai (Ciuban) cu soața sa Lupa  

1707             popa Vasile 

1707 – 1747 popa Ion Iusco 

1715   popa Chindriș Dumitru  

1742 – 1797 popa Iuscu Lupu 

1718/33 – 1751 Andrei(ca) Ioan hirotonit de episcopul Dosoftei al Maramureșului 

(1718 –  1735).

1749 – 1767 Gheorghe (Grigore la Bud 80) Kindriș, hiotonit de episcopul Gheorghe Bizanczy (1716 – 1733).

1733/43 – 1751 popa Ioan Ivascu 

1749 – 1775 Volfgang/Lupu Ivascu 

1766 – 1797 Grad Ioan  – Grad popa Ion ot Viseu de Mijloc și cu soata me Palaghie –  pomenit ca  viții-protopop din anul 1785 și protopop între anii 1794 – 1797 

1797 – 1838 Șimon Ștefan de Visso. În prima parte a anului 1797 e pomenit ca paroh în Budești. 

1838 – 1839 suplinită de Pop Simion de Visso preotul din Vișeu de Sus.  

1839 – 1844 Șimon Baziliu de Visso  

1844 – 1846 suplinită de Șimon Ștefan preotul din Vișeu de Jos.

1846 – 1856 Demetriu Bud

1856 – 1874 Csobaly Basiliu

1875 – 1889  Kovats Andrei

1889 – 1891 Berinde Iuliu

1891 – 1892 Vlad Ioan

1893 – 1909 Dragoș Iuliu

1909 – 1959 Iuga Mihai

1959 – 1983 Botoș Eugen

1983 – 2020 Dunca Ioan

2002 – 2004 Bersan Vasile, preot II                        

2020 – prezent Ardelean Ștefan

Istoricul parohiei

Întemeierea localității  Vișeu de Sus și a primei parohii este surprinsă într-o legendă, pe care Tit Bud a notat-o în 1911:”Un om din Vișeu de Mijloc umblând la pădure cu capre (era atunci pe locul comunei de acum al Vișeului de Sus pădure) și tăind un molid, acela a căzut pe ficiorul omului care a fost cu dânsul în pădure și l-a omorît. Omul năcăjit și întristat de întâmplarea aceasta grozavă, s-a simțit foarte păcătos înaintea lui Dumnezeu și ca și canon pentru păcatul său s-a decis că va zidi în locul acela o biserică și se zice că din molidul acela a făcut tălpile bisericuții, iar tulpina a servit de altar”. Pentru a fi mai aproape de mormântul copilului, omul s-a mutat lângă biserica ridicată. Treptat în jurul bisericii s-a defrișat terenul, s-au construit case și așa s-a înființat o nouă comunitate menționată pentru prima dată în documente în anul 1549 cu numele de Vișeu Nou, apoi Vișeu de Sus .

1501. Inventarul parohiei din anul 1810 menționează existența unei biserici  zidită din anul 1501 din materie de lemn, pe cheltuiala lui Grad Lazăr în cinstea Preacuvioasei Maicei Paraschive.

1549. În documente apare pentru prima data mențiunea despre localitatea Vișeu Nou, devenit ulterior Vișeu de Sus. Datorită poziției aflate între râurile Vaser și Vișeu localnicii i-au zis Între – Râuri, deși oficial localitatea nu a purtat acest nume niciodată.

1628 – 1638. Popa  Ioan din Vișeul de Sus se intitula ”chipul vlădicesc din Maramureș, chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad.” Acesta administra vechea episcopie a Vadului și părțile superioare ale Maramureșului izolând pe vlădicii ruteni în părțile de jos. El exercita dreptul de a numi și depune protopopii din ținutul Bistriței, Mocodului, Budacului, Moiseiului, care îi dădeau venituri vlădicești. 

1719 O mănăstire cu o mică biserică este înființată pe Valea Scradei de către un anume Grigore pe un teren donat de Grad Vasile într-un  loc care se găsea între munții mari, departe de sat  într-un loc inaccesibil mai ales când creștea apa..

1747. Conscripția din acest an consemnează biserica de lemn ai cărei patroni erau nemeșii locali.

1748. Petrică Toderu donează în acest an bisericii două cărți de cult: un Antologhion tipărit la Râmnic în 1745 pentru care a plătit 30 de florinți și un Penticostar tipărit la București în 1743 pentru care a plătit 10 florinți.

1751. Din vizita canonică a episcopului Mihail Manuel Olsavski, de la Muncacsi din anul 1751 aflăm primele informații despre biserica. Închinată Sfintei Parascheva, biserica era construită din lemn, având  turn, acoperiș de draniță, dar în stare slabă. Nu se știa cine a sfințit-o,  dar acum avea antimis de la episcopul Ghenadie Bizanczy al Muncaciului (1716 – 1733). Potirul era din argint, erau două candelabre de lemn, trei clopote pe care nu se știa cine le-a binecuvântat. Incinta era îngrădită cu gard de lemn. La parohie erau doi preoți, Ioan Ardelean și Vasile Hest, amândoi  hirotoniți de  episcopul Varlam în Moldova (episcop de Huși 1734, episcop de Rădăuți 1735 – 1745).

1762. Biserica mănăstirii din Valea Scradei este adusă în sat de către parohul satului  și de Ciolpan popa Gheorghe. Ea va fi cunoscută ca  besărica cea mică  și va fi folosită până în jurul anului 1856. 

1767. Fruntarul (perete din construcția bisericii care desparte altarul de naos) cu două uși este pictat cu cheltuiala lui  Șimon Gavrilă 

1774 – 1782. Cu ocazia Conscripției veniturilor preoților și cântăreților bisericești din Maramureș 1774 – 1782,  aflăm că în localitate erau două biserici patronate de familiile Grad, Tomoiagă și Șimon.  Una fusese adusă în anul 1762 de la mănăstire (mănăstirea de la Valea Scradei ), cealaltă era construită odată cu satul.  Biserica era înzestrată de comunitate cu icoane și cărțile necesare cultului, acum avea  un potir de plumb, clopote în turn și are nevoie de reparații. Nu exista casă parohială iar veniturie sunt modeste.

1789. Din acest an se introduc Registrele matricole ale botezaților, cununaților și decedaților.

1792. Catalogul clerului din acest a consemnează că parohia are 783 credincioși.

1815. În Matricola botezaților începe să se scrie cu litere latine.

1820. Viața bisericii cei bătrâne se încheie în jurul anului 1820, de vreme ce în Șematismul eparhiei de Muncaci din anul 1821 este menționată doar biserica adusă de la Valea Scradei. Credem că biserica care avea 320 de ani și era deja slabă, a fost demolată pentru a face loc bisericii de zid, în timp ce comunitatea s-a folosit de besărica cea mică  până la finalizarea celei noi.

1834. În timpul păstoririi preotului Vasiliu Roșca începe construcția bisericii de piatră în stil neogotic care se finalizează 10 ani mai târziu.

1839. Șematismul din acest an consemnează existența unei case parohiale din lemn. Nu știm dacă s-a ridicat în acest an sau era mai veche.

1844.  În timpul păstoririi preotului Simeon Pop (1836 – 1851), biserica cu hramul Toți Sfinții este binecuvântată, probabil de protopopul locului, Ioan Mihaly de Apșa. 

1845 – 1847. Casa parohială de lemn este înlocuită de o casă parohială mare din piatră cu 7 încăperi, care a rezistat până în anul 2002, când a fost modificată și modernizată.

1847. Avem ultima mențiune despre besărica cea mică, a fostei mănăstiri de la Valea Scradei, care după toate probabilitățile a fost părăsită după finalizarea bisericii de piatră și căzută în ruină a fost demolată cândva între anii 1847 – 1856. 

1857. Parohia donează mai mult cărți de cult parohiei Petrova căreia i-a ars biserica în acest an. În 1909, Ion Bîrlea consemnează în Petrova existența a două din aceste cărți: o Evanghelie tipărită la Râmnic în1746 și un Penticostar tipărit la  București în 1743.

1860.  Din Vizitația canonică din acest an aflăm că biserică zidită din piatră este în stare bună, turnul este de piatră în care sunt 4 clopote, donate prin composesorat… nu are iconostas …în altar este un ciboriu pentru ținerea Sfintei Cuminecături din argintu întrauritu, linguriță de aramă întraurită, vasele sfinte de aramă.

1869. Se instalează o catapeteasmă de lemn de tei  icoanele fiind pictate de pictorul austriac K.W. Koutnic și fiul său Ottokario după cum mărturisea o inscripție de pe dosul iconostasului: Anno domini MDCCCLXIX pinxerunt F.W. Koutnic kuklenensis com cuo filio Ottokario hoc templum. Cei doi pictori fac și trei tablouri mari pe bolta bisericii, consemnând pe peretele altarului acest lucru:  S-au pictat sub conducerea zelosului R.V.D. protopopu V. Mihalca; 1869

1872. Se construiește Școala confesională.

1875 – 1878. Preotul Vasiliu Mihalca continuă lucrările la biserică: se zidește un turn la intrare, se instalează  o catapeteasmă de lemn de tei, icoanele fiind pictate de pictorul austriac K.W.Koutnic, care face și trei tablouri mari pe bolta bisericii.

1884 – 1885. Se finalizează turnul bisericii sub păstorirea preotului Paul Papp.

1905. S-a construit un edificiu de lemn numit ”Șatra Moșilor”, cunoscut azi ca Șătrița Moșilor, unde se țin mesele în zilele de pomenire a morților, iar casa parohială este renovată.

Se cumpăra un teren unde se va construi casa cantorală.

1907. Este cumpărat un clopot din Timișoara  în greutate de 265 kg de către Vasile Hapca după cum aflăm din inscripția de pe el: IN ONOAREA S. VASILIU DONAT PRIN ZELOSUL CREDINCIOS VASILIU HAPCA L. ILIE FIIND PREOT VICTOR ȘTEȚIU 1907.

1912. Biserica este pavimentată, aflăm din Cronica parohială; probabil se schimbă pardoseala din lemn, cu dale de piatră.

1914 Șematismul eparhiei de Gherla din acest an consemnează că hramul bisericii este Buna Vestire, fără să știm ocazia care a produs această schimbare.

1916 – 1917. Armata austro ungară rechiziționează două din cele trei clopote ale bisericii

1922. În acest an se cumpără două clopote. 

1928. În timpul păstoririi preotului Victor Ștețiu se fac reparații la biserică și se zugrăvește toată biserica. 

1930. Se înființează parohia ortodoxă Sfântul Nicolae  care în perioada 1933 – 1938 va construi o  biserică de zid în centrul comunei (Arhiva parohiei, Cronica 13, Chira 15 – 45).

1938. O furtună de primăvară ia învelitoarea de pe turn.  El va fi reacoperit cu tablă galvanizată.

1946 – 1947. Are loc trecerea la confesiunea ortodoxă a locuitorilor de pe Valea Scradei. Dintr-un raport al Primăriei Vișeu de Sus aflăm că ”…de la data de 18 noiembrie 1946 şi până la data de 5 ianuarie 1947 inclusiv, în registrele Stării civile ale comunei Vişeul de Sus s-a operat trecerea a 373 suflete de la confesiunea greco-catolică la confesiunea ortodoxă română.

Din totalul de 373 suflete trecute la confesiunea ortodoxă, 283 suflete aparţin cătunului Valea Scradei ”

În luna mai din anul 1947, o mică bisericuță de lemn a parohiei ortodoxe Sfântul Nicolae este mutată în Valea Scradei înființându-se parohia ortodoxă Valea Scradei. 

1949.  Se cumpără un teren aflat în vecinătatea bisericii pentru extinderea cimitirului

1951. O nouă renovare generală se face în anul 1951 sub păstorirea preotului Vasile Andreica care și pregătește biserica de sfințire. Târnosirea bisericii s-a făcut în același an de către episcopul Veniamin Nistor.

1968. În luna martie în urma unui scurt circuit  a avut loc un incendiu care a distrus altarul și a înnegrit pictura. Ca atare, la inițiativa preotului Pop Mircea  se reface catapeteasma și icoanele de pe ea.

1975 – 1976. Se pictează biserica în tehnica frescă de către pictorul Andrei Răileanu și soția sa Elena. 

1979 – 1980.  Se reface exteriorul și se construiește un pridvor, pictat de către Bledea Constantin și soția sa Elisabeta.

În 19 octombrie 1980, pictura este binecuvântată de către Înalt Preasfințitul Părinte Teofil Herineanu, arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului.

1994. Se înființează parohia Valea Râului cu  un număr de 1500 de credincioși păstoriți de preotul Ștețco Grigore.

1997. La 1 iulie se înființează postul de preot II, preotul Vlad Vasile de la parohia Ocna Șugatag transferându-se pe acest post (Arhiva Protopopiatului Viseu, ds coresp 1997, act 230)

2002 – 2014. În acest interval cronologic, sub păstorirea preotului paroh Hapca Gheorghe  și a preotul II  Vlad Vasile, s-au făcut mai multe lucrări:

• 2002 – 2007.  Vechea casă parohială a fost transformată și modernizată într-un duplex pentru cei doi slujitori.
• 2003.   S-a restaurat iconostasul și s-a construit un altar de vară.
• 2010 – 2011.  Prin programul de finanțare al monumentelor istorice al Institutului Național al Patrimoniului s-a refăcut exteriorul bisericii și s-a schimbat învelitoarea cu tablă de cupru și s-au montat vitralii.
• 2011. S-a construit o capelă mortuară.
• 2012 – 2013.  S-a rezidit sfânta masă, s-au înlocuit icoanele împărătești,  și s-a  construit sala socială cunoscută ca Șătrița Moșilor pe locul celei vechi.
• 2014. S-a făcut o poarta noua la intrarea în curtea Bisericii, s-a refăcut instalația electrică în biserică și  s-a făcut iluminatul ambiental în curtea și împrejurul bisericii. În interior s-a înlocuit un policandru.

2014. În data de 18 mai, s-a resfințit biserica de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, ocazie cu care biserica a mai primit un nou hram: Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache

2017.  S-a pavat curtea bisericii si aleile dimprejurul ei -750 mp – cu piatra rustică.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica de piatră cu hramurile Buna Vestire și Sfinții martiri Brâncoveni, Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin  Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache , monument istoric, având Codul LMI MM-II-m-A-04801,  un altar de vară din lemn, o capelă de cimitir, o casă parohială tip duplex,  un așezământ social – sală de mese numit Șătrița Moșilor, două cimitire, trei clopote : cel mare de 265 kg din anul 1907, și două clopote mici, în greutate de 119 kg și 74 kg din anul 1922. În custodie la muzeul mănăstirii Bărsana se află o Evanghelie din anul 1817 și un Antologhion din anul 1745. 

Preoți slujitori

Încercând să refacem șirul preoților slujitori ai parohiei, ne-am izbit de lipsa documentelor, astfel că ne-a fost imposibil să îi surprindem pe toți slujitorii bisericii.

Din documentele păstrate lista rezultată este următoarea:

1628 – 1638 Popa  Ioan din Vișeul de Sus se intitula ”chipul vlădicesc din Maramures sau chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Bălgrad”.  Acesta administra vechea episcopie a Vadului și părțile superioare ale Maramureșului izolând pe vlădicii ruteni în părțile de jos. El exercita dreptul de a numi și depune protopopii din ținutul Bistriței, Mocodului, Budacului, Moiseiului, care îi dădeau venituri vlădicești. Ca secretar îl avea pe părintele Aurelie  care-i  împrumuta și pecetea pentru a-și întări răvașurile. 

1639 popa Vlașin 

1680 popa Petrică Ionaș  

1698 Mihai popa  

1698 – 1715 Giurgiu  Lupu/ Dzuozs Volfgang  

1699 popa Slav, popa Lupșa,  

1699 – 1707 popa Matei ? 

1699 – 1725  Lupu Merczek popa  

1707 – 1725  popa George Melina  

1707 popa Grigore, popa Ion 

    ? – 1749 Vasiliu Tomoiagă  

1734/45 – 1751 Ioan Ardelean hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745).

1734/45 – 1751 Vasile Hest hirotonit în Moldova de episcopul Varlam (episcop de Husi 1734, episcop de Radauți 1735 – 1745).

1749 – 1762  Mihali Mihai din Borșa  

1762 – 1763 Ciolpan popa Gheorghe 

1775 – 1792 Nichita Hapca 

1775 Simion Pop 

1793 – 1795 Timiș Gavrilă

1795 – 1816 Ioan Ciple 

1816 – 1836 Vasiliu Roșca 

1836 – 1851 Simeon Pop de Visso 

1851 – 1854 Ioan Opriș  

1854 – 1879 Vasiliu Mihalca, protopop al Vișeului între anii  1862 – 1878.  

1879 – 1903 Paul Pop  (1840 – 1903) protopop al Vișeului între anii 1985 – 1903.  

1903 – 1948 Victor Ștețiu (1880 – 1959), protopop al Vișeului între anii 1918 – 1948.  

1948 – 1956  Andreica Vasile (1922 – 1956) protopop al Vișeului între anii 1950 – 1951.

1956 – 1999  Pop Mircea (1918 – 1999) protopop al Vișeului între anii 1957 – 1968 și 1993 – 1994. 

1997 – 2015 Vlad Vasile preot II 

1999 – prezent Hapca Gheorghe

2015 – prezent  Pop Doru preot II

Istoricul parohiei

 Istoria parohiei Sfântul Nicolae din Vișeu de Sus  începe în secolul XX, favorizată de două directii:

1. Venirea în Maramureș după  Marea Unire a funcționarilor statului, aproape toți de confesiune ortodoxă. 
2. Trecerea populației de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă începând cu anul 1930.

1903. Recensământul din acest an consemnează existența unui ortodox

1910. Recensământul din acest an consemnează existența a 12 persoane de confesiune ortodoxă. 

1922. Preotul Pavel Moldovan din Dragomirești semnalează Episcopiei Ortodoxe de la Cluj faptul că în localitate existau în jur de 150 – 200 de militari grăniceri, ofițeri și familiile lor, toți de confesiune ortodoxă și încă 150 de credincioși (funcționari ai statului) care frecventau biserica greco-catolică.  Mai multe demersuri de înființare a unei parohii ortodoxe au rămas fără răspuns din partea Ministerului Cultelor.

1927. În 21 septembrie la o nouă cerere de înfiinţare a parohiei către Episcopia Ortodoxă de la Cluj se anexează un tabel cu numele credincioşilor  ortodocşi – 182 la număr. Episcopia de la Cluj emite ordinul de înfiinţare a parohiei cu nr. 6472/1927 şi face demersurile oficiale spre a fi recunoscută parohia de Ministerul Cultelor şi Artelor.  Toate eforturile sunt însă în zadar.

1930. În octombrie au loc primele treceri despre care avem documente, de la biserica greco-catolică la cea ortodoxă.  Printre primii vişeuani reveniți este Ciolpan Ştefan a lui Gheorghe care cedează în octombrie o parte din casa sa situată aproape de fabrica Tanin pentru a fi amenajată ca şi capelă ortodoxă. 

Capela a fost binecuvantată la data de 19 octombrie, de către protopopul Maramureșului Mihai Munteanu, împreună cu încă cinci preoți.

1931. Preotul Sebastian Sârcu reușește să obțină de la  Ministerul Artelor și Cultelor o sală de clasă pentru slujbele religioase și o sală pentru locuința preotului în clădirea Școlii de Arte și Meserii. Această nouă capelă a fost binecuvântată la 20 decembrie, de către protopopul Maramureșului Mihai Munteanu, împreună cu cinci preoți.

1932. În 9 noiembrie  are loc întâlnirea între preotul Sebastian Sârcu și Generalul de brigadă Nicolae Uică Comandat al Corpului Grănicerilor. În arhiva parohiei nu s-a păstrat însă  nici un document legat de întâlnirea  dintre cei doi. Istoria locală orală consemnează că generalul Nicolae Uică a venit în Vișeu la Regimentul  7 Grăniceri  (Compania 1-a Grăniceri Pază Vișeu) în inspecție. După inspecție a cerut să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întâlnit cu preotul. Văzând că nu există biserică, generalul s-a hotărât ca în memoria fiicei lui Mărioara, trecută la Domnul prea timpuriu, să construiască biserica cu zestrea ei.

 1933 – 1938.   Biserica este ridicată după planurile plutonierului major, Rujan Constantin Devizul a fost estimat la 1.066.121 lei din care generalul Nicolae Uică s-a obligat să achite 500.000 lei zestrea fiicei lui, plus mâna de lucru calificată. 

1939 – 1940. Biserica este pictată de pictorul Eugen Profeta din Cluj, iar icoanele de  pe iconostas au fost realizate de pictorul Coca Romano. Biserica a fost târnosită în 21 iulie 1940 de către episcopul Vasile Stan al Maramureșului.

1940 – 1944. În urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, Episcopia Ortodoxă a Maramureșului este desființată de autoritățile hortyste, preoții expulzați, iar bisericile închise.  În septembrie preotul Sebastian este expulzat de autorități, credincioșii trecuți cu forța la greco catolici, iar biserica  transformată în depozit militar.

1941. În urma suferințelor fizice îndurate odată cu expulzarea, preotul Sebastian Sârcu trece la cele veșnice în 28 ianuarie.

1944. În 6 decembrie biserica este redeschisă de către preotul Andreica Vasile, care anii următori va face și câteva reparații la acoperișul bisericii.

1947. Se înființează parohia ortodoxă Valea Scradei. În același an o bisericuță de lemn pregătită pentru a fi capelă de cimitir este donată parohiei Valea Scradei.

1956. Se cumpără o clădire pentru casa parohială, deși actele se vor perfecta abia în anul 1963. 

1972.  Se cumpără un clopot mare de 1100 kg. 

1978 – 1981.   Sub coordonarea preotului Andreka Petru se construiește o capelă mortuară.

1988 – 1992.  Se repictează biserică de către pictorul Ioan Botiș din Vișeu de Sus. În data de 6 decembrie 1992 are loc sfinţirea picturii de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira episcopul Maramureşului şi Sătmarului.

1993. Prin rearondarea parohiei se înființează parohia Rădeasa cu 1000 credincioși, condusă de preotul Bradea Maftei.

1996 – 1998.     Se construiește ”Casa prăznicală – Șătrița”, unde funcționează azi cantina socială a parohiei.

1997. Se înființează postul de preot II, preotul Andreka Iustin fiind numit în această funcție.

1999. Prin rearondarea parohiei, în decembrie se înființează parohia Țipțerai  cu 1200 credincioși condusă de preotul Mihai Chira.

2006. Prin rearondarea parohiei, în noiembrie se înființează parohia Tanin  cu 1100 credincioși condusă de preotul Șimon Ioan Marian.

2008 – 2009. Casa parohială este recompartimentată și renovată din temelie.

2012 – 2013. Sub coordonarea preoților Mihai Chira și Gubici Gheorghe se fac lucrări de renovare la biserică: se reface tot exteriorul, iar în altar se reface sfânta masă. Biserica înnoită este resfințită în 21 iulie 2013 de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. 

2018 – 2022. Se montează pardoseli din marmură și granit în interiorul bisericii și se schimbă acoperișul cu tablă de cupru.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o biserică,  o capelă de cimitir, o casă parohială, un așezământ social – sală de mese/ compus din bucătărie și sală de mese, iar la mansardă un spațiu pentru activități cu tinerii, și două cimitire.

Preoții slujitori

Oct.1930 – martie 1931 suplinită de Vasile Puică

1931 – 1940 Sebastian Sârcu

1940 – 1944 biserica este închisă de autoritățile hortyste și transformată în depozit militar.

1944 – 1947 Andreica Vasile

1947 – 1949 Miron Codrea Nuțu

1949 – 1960 Olaru Valerian

1960 – 1974 Lazăr Teodor

1974 – 2007 Andreka Petru

1997 – 1998 Andreka Iustin preot slujitor

1999 – 2014 Gubici Gheorghe, preot slujitor

2007 – prezent     Chira Sandu Mihai

2014 – prezent     Șolteș Vasile Adrian, preot slujitor

Istoricul parohiei

Istoria parohiei începe în prima jumătate a secolului XX prin trecerea populației din cătunul Valea Scradei din Vișeu de Sus, de la confesiunea greco catolică la cea ortodoxă.

1938. Se fac primele demersuri  către Episcopia Ortodoxă a Maramureșului pentru construirea unei biserici. Nu știm din ce cauză demersul  nu s-a realizat. 

1946 – 1947. Are loc trecerea de la confesiunea greco-catolică  la confesiunea ortodoxă a locuitorilor de pe Valea Scradei. Dintr-un raport al Primăriei Vișeu de Sus aflăm că ”…de la data de 18 noiembrie 1946 şi până la data de 5 ianuarie 1947 inclusiv, în registrele Stării civile ale comunei Vişeul de Sus s-a operat trecerea a 373 suflete de la confesiunea greco-catolică la confesiunea ortodoxă română.

Din totalul de 373 suflete trecute la confesiunea ortodoxă, 283 suflete aparţin cătunului Valea Scradei.

În acest cătun au părăsit religiunea greco-catolică trecând la confesiunea orodoxă un număr de 61 familii şi 18 persoane izolate, care reprezintă în total 283 suflete.”

1947. În ianuarie credincioșii din Valea Scradei coordonați  de preotul Andreica Vasile, de la biserica Sfântul Nicolae din Vișeu de Sus se hotărăsc să facă demersurile necesare pentru a-şi putea construi biserică şi şcoală. 

În luna mai   Andreica Gavrilă a ”Piţului” donează un teren pentru construirea bisericii: ”Subsemnatul Andreica Gavrilă lui Vasile declar prin prezentă, că  în interesul populaţiei din Valea Scradei din rândul carora fac parte şi eu, consimt să se zidească pe terenul meu din punctul numit ” Borcut”-Valea Scradei o Biserică ortodoxă care va sluji nevoilor noastre ale tuturor şi pe care am dorit-o, intervenind încă din anul 1938,  pe la Sf. Episcopie din Sighet şi în toate părţile unde am sperat ca vom găsi înţelegere.

Terenul pe care se va zidi Biserica îl donez pentru totdeauna şi irevocabil. 

         Drept pentru care dau şi semnez propriu această declaraţie, 

azi 2 maiu 1947”.

           În contextul în care Biserica greco catolică face demersuri pentru a-și recupera credincioșii promițându-le construirea unei biserici, se ia hotărârea ca mica biserică pregătită a fi capelă mortuară a parohiei Sfântul Nicolae să fie mutată pe Valea Scradei. 

La sfârşitul lunii mai bisericuţa a fost desfăcută şi mutată în noul ei loc de viaţă .

În luna iulie biserica a fost binecuvântată provizoriu de preotul Andreica Vasile și ieromonahul Irofteiu Popovici care a devenit primul paroh.

1953. După mai multe lucrări interioare biserica este binecuvântată de preotul Andreica Vasile în data de 29 noiembrie primind  hramul Sfântul Gheorghe. 

1958 – 1959. Se construiește o casă parohială.

Preotul Ilie Bolchiș, construiește un altar de vară pe locul numit ”La mănăstire”, încercând să reînvie vechea mănăstire. Autoritățile statului îl opresc și îl obligă să desfacă construcția.

1958 – 1961. Cu materialul rezultat din desfacerea altarului de ”La mănăstire” se prelungește biserica parohială așa cum o vedem astăzi,  iar în data de 10 septembrie 1961 a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte  Teofil Herineanu, episcopul  Vadului Feleacului și Clujului primind un nou hram Nașterea Maicii Domnului. 

1983 – 1985 . În vremea păstoririi preotului Luțai Vasile, bisericii i s-a adăugat un pridvor  și este pictată integral  de pictorul Nimigeanu Viorel. 

1986 – 1993. Preotul paroh Vasile Luțai, reconstruiește biserica fostei mănăstiri pe terenul numit ”La mănăstire” după planurile bisericii Sf. Maria de la Techirghiol. Noua mănăstire cu hramul Nașterea Maicii Domnului va fi sfințită în 13 septembrie 1993 de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului.

2000 – 2001. Lângă biserica a fost construită o clădire având incluse o sală socială, un birou, un pridvor generos și o încăpere pentru centrala termică.

2008 – 2009. Sala socială este pictată de pictorul Emilian Nicula.

2011 – 2013.  Cu sprijinul familiei Ciolpan Ștefan și Ghenuța din Iași biserica a trecut printr-un amplu proces de restaurare și înnoire: pictura a fost reîmprospătată de pictorul Nimigeanu, s-a pictat pridvorul, s-a montat un  iconostas nou, s-a refăcut sfânta masă, s-a placat  exteriorul bisericii cu lambriu de lemn și s-a amenajat curtea. 

Pregătită astfel, biserica, a fost resfințită la data de 15 septembrie 2013, de către Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Cu această ocazie biserica a primit și al doilea ocrotitor –  Sfântul Arhidiacon Ştefan.

2017. În timpul păstoririi preotului Vulpe Adrian s-a făcut mobilier nou în biserică s-au schimbat candelabrele și s-a început renovarea casei parohiale.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramurile Nașterea Maicii Domnului și Sfântul Arhidiacon Ştefan, o casă parohială, un așezământ social – sală de mese, o poartă maramureșeană, și două cimitire.

 

Preotii slujitori

1947 – 1951 ieromonah Irofteiu Popovici 

1951 – 1958 Dăncescu Eugen

1958 – 1962 Bolchiş Ilie

1962 – 1971    Roman Nuțu 

1971 – 1972 Codrea Gheorghe 

1972 – 2016 Luţai Vasile 

2016 – prezent  Vulpe Adrian 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 1993 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Orașul Vișeu de Sus a cunoscut cea mai mare dinamică în acest sens. Până în 1990 erau doar 4 parohii, înființându-se în intervalul 1993 – 2006 încă cinci parohii, Rădeasa fiind prima parohie înființată.

1993. La 1 noiembrie  se înființează parohia Vișeu de Sus Rădeasa prin rearondarea parohiei Sfântul Nicolae,  cu un număr de 1000 credincioși, sub coordonarea preotului Bradea Maftei în cartierul  Rădeasa.

În 8 noiembrie se pune piatra de temelie a bisericii  cu hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul ” de către preotul Pop Mircea, protopopul Vișeului. De la această dată până în 1997, slujbele religioase s-au săvârșit în casa credinciosului Coman Maftei – Săutea.

1994. La 1 iunie au început lucrările la fundația bisericii biserică, lucrare ce s-a finalizat la 31 iulie.

1995. La 1 mai a început zidirea bisericii care s-a terminat de ridicat în anul 1998.

1998. Se cumpără două clopote, între donatori un loc important avându-l Tomoiagă Vasile zis Moșu din Vișeu de Sus și ing. Lungu, directorul expoatării miniere de la Baia Borșa..

Tot în acest an biserica este acoperită cu tablă de aluminiu.

1999 – 2001.A fost realizat un iconostas din lemn de stejar în localitatea Grumăzești jud. Neamt de meșterul Armanu Virgil.

Biserica este pictată în tehnica fresco de pictorul Căpușe Ilie din Curtea de Argeș.

2002.S-a realizat mobilierul din biserică de aceeași echipă de meșteri din Grumăzești, jud. Neamț

În 25 august biserica este târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2003. Se construiește un altar de vară.

2005. Începe construcția unei case parohiale care are inclusă o sală socială.

2021. Sub păstorirea preotului Fărâmă Daniel se construiește o poartă maramureșeană.

2022. În 18 iulie încep lucrările de reorganizare a sfântului altar care  cuprind rezidirea sfintei mese, amenajarea unui proscomidiar, placarea cu marmură a pardoselii din altar.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul ”, o casă parohială care are inclusă o sală socială, un altar de vară un cimitir și o poartă maramureșeană..

Preoții slujitori

1993 – 2019 Bradea Maftei

2019 – prezent    Fărâmă Daniel 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 1999 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Orașul Vișeu de Sus a cunoscut cea mai mare dinamică în acest sens. Până în 1990 erau doar 4 parohii, înființându-se în intervalul 1993 – 2006 încă cinci, parohia Țipțerai fiind a treia, după parohia  Rădeasa – 1993 și  parohia Valea Râului – 1994.

1999. În decembrie se înființează parohia Țipțerai prin rearondarea parohiei Sfântul Nicolae și Vișeu de Sus I  pentru credincioșii din cartierele Țipțerai și Poduri, sub coordonarea preotului Mihai Chira.

În 19 decembrie în casa credinciosului Ciolpan Paul se săvârșește prima Liturghie în nou înființata parohie. 

2000. În 23 iulie pe un teren primit de la Consiliul Local Vișeu de Sus s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul ”Sfinții Români” de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului, iar la începutul lunii august a început lucru la biserică. În 14 decembrie s-a turnat planșeul peste demisol.

2001. În 7 ianuarie în condiții austere  se săvârșește prima Liturghie în demisolul bisericii.

În 17 iunie, se târnosește  paraclisul amenajat la demisol cu hramul ”Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul episcopul Maramureșului” de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2003. În 26 mai începe zidirea bisericii care se finalizează în anul 2008 sub păstorirea preotului Szerasz Iulian.

2005. Se toarnă fundația pentru construirea unei case parohiale.

2009 – 2010.   Se construiește casa parohială.

2016. Din acesta an începe pictarea bisericii în tehnica fresco de către pictorul Sălăjan Ștefan din Bontăieni, jud. Maramureș.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi   biserica cu hramul ”Sfinții Români” având la subsol paraclisul cu hramul ”Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul, episcopul Maramureșului”, o casă parohială, și un cimitir.

Preoții slujitori

1999 – 2007   Chira Mihai

2007 – azi      Szerasz Iulian 

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 1994 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Orașul Vișeu de Sus a cunoscut cea mai mare dinamică în acest sens. Până în 1990 erau doar 4 parohii, înființându-se în intervalul 1993 – 2006 încă cinci parohii, Valea Râului  fiind cea de-a doua parohie înființată după parohia Rădeasa – 1993.

1994. Parohia se înființează prin rearondarea parohiei Vișeu de Sus I, cuprinzând credincioșii din zona văii Vaserului și Valea Peștilor coordonați de preotul Ștețco Grigore.

În luna martie pe terenul donat de familia Andreica Nicolae  s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul ”Sfinții trei Ierarhi” de către protopopul Vișeului, preotul Mircea Pop. În acest an au început lucrările la fundația bisericii construindu-se un demisol.  Până în 1995 nu s-au ținut slujbe religioase în parohie, iar preotul a slujit în biserica parohiei Vișeu de Sus I.

1995. Toamna a fost finalizat demisolul bisericii care a fost  binecuvântat  de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira, episcopul Maramureșului și Sătmarului în data de 8 septembrie. Timp de 5 ani slujbele religioase au fost săvârșite în acest spațiu.

1996. Tomoiagă Vasile zis Moșul donează bisericii, două clopote.

1997 – 1999. A fost construită biserica din lemn de brad de către o echipă de meșteri din Bârsana.

În toamna anului 1999 interiorul bisericii este placat cu plăci de regips.

2000. Se montează iconostasul, iar în Postul Mare se săvârșește prima liturghie în noua biserică. Tot acum se  schimbă hramul cu Duminica tuturor sfinților.

Toamna se montează o poartă maramureșeană la intrarea în incinta bisericii.

2003. Familia Andreica Ioan donează un teren aflat în vecinătatea bisericii lărgindu-se astfel incinta și se construiește un Altar de vară.

2004. Începe construirea casei parohiale pe un teren primit donație de la firma S.C. Vișeu Forest.

2007. O echipă de pictori din București coordonați de pictorul  Vasilescu Elena începe lucrul la biserică. Datorită marii inundații din anul 2008 care a afectat mulți credincioși ai parohiei se sistează lucrările de pictură care se vor relua abia în anul 2010.

2010. În 22 august biserica este târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2012. Se construiește un spațiu social – sală de mese.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi o  biserică, o casă parohială, și un cimitir.

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 2006 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Orașul Vișeu de Sus a cunoscut cea mai mare dinamică în acest sens. Până în 1990 erau doar 4 parohii, înființându-se în intervalul 1993 – 2006 încă cinci, parohia ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”   este ultima înființată, după parohiile  Rădeasa – 1993, Valea Râului – 1994,  Țipțerai – 1999 și Sfinții Împărați – 2004.  

2006. În luna decembrie, a luat ființă parohia cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel cu un număr de 1100  credincioși prin rearondarea parohiei Sfântul Nicolae Vișeu de Sus, sub coordonarea preotului Șimon Ioan Marian. 

2007. Se organizează o capelă într-o clădire proprietate a credincioșilor Roman Ileana și Grigore.

În 14 octombrie, Preasfințitul Părinte  Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a pus piatra de temelie la noua biserică cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel pe un teren primit donatie din partea SC MEDUMAN.

În aceași lună au început lucrările de zidire ale demisolului bisericii.

2008. În 21 aprilie s-a făcut prima Liturghie în demisolul bisericii, unde se va sluji timp de doi ani.

Tot în acest an este ridicată biserica de lemn de brad de o echipă din Ieud condusă de meşterul Hotico Grigore – Hodâșa.

Toamna a fost amenajată  curtea, s-a făcut un gard tradițional și s-a montat o poartă maramureșeană.

2009. S-au cumpărat două clopote, unul de 100 kg, iar celălalt de 200 kg, iar în curte s-a pus o troiță sculptată din lemn din stejar.

2010. În  28 februarie în Postul Mare  s-a săvârșit  Sfânta Liturghie pentru prima data în noua biserica din lemn.

Iconostasul din lemn de stejar cu motive maramureșene a   fost   realizat   de   către   societatea SC Elegant   Mircea din   Sighetu Marmatiei, iar   icoanele   au   fost  pictate  de către pictorul Dunăre Emil.

Tot acum, au început lucrările de   pictură  ale   bisericii   în  tehnica tempera grasă, pe pânză, lucrări executate de către pictorul Dunare Emil și au fost finalizate în toamna anului 2014.

2015. În 5 iulie biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru si Pavel a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhierul vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. 

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru si Pavel, având un demisol folosit ca și sală socială  și un cimitir.

Istoricul parohiei

Parohia s-a înființat  în anul 2004 și este rezultatul  dezvoltării Bisericii pe orizontală pe de o parte, iar pe de altă parte este expresia unei activități misionare în rândul propriilor credincioși. Orașul Vișeu de Sus a cunoscut cea mai mare dinamică în acest sens. Până în 1990 erau doar 4 parohii, înființându-se în intervalul 1993 – 2006 încă cinci parohii. Parohia ”Sfinții Împărați” este cea de-a patra, după parohiile  Rădeasa – 1993, Valea Râului – 1994 și Țipțerai – 1999.

2004.  Parohia se înființează în anul 2007 cu un număr de 700 credincioși  prin rearondarea parohiei Vișeu de Mijloc, sub coordonarea preotului Bersan Vasile, în zona de interferență a Vișeului de Sus cu Vișeu de Mijloc.

În 27 octombrie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul pune piatra de temelie la biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena.

2005 – 2006. S-a construit fundația bisericii.

2007. În 19 martie o echipă de meșteri din Ieud condusă de Hotico Grigore Hodâșa a început să ridice biserica din lemn de brad.

În 4 iulie a fost pusă crucea în vârful turnului. În aceași zi o furtună a răsturnat turnul peste corpul bisericii distrugând acoperișul în totalitate și o parte din altar.

În august s-au reluat din nou lucrările, biserica fiind acoperită la începutul lunii octombrie. În 22 octombrie s-a făcut prima Liturghie în noul lăcaș.

2009. Biserica a fost placată în interior cu regips, iar incinta bisericii a fost împrejmuită cu gard.

2010.  S-a finalizat  catapeteasma sculptată de o echipa de mesteri de la Sighet   și s-au pus icoanele bizantine   pictate de pictorul Botis Ion, fiu al parohiei. 

Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost târnosită  în 4 iulie Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

2013. Se construiește o sală socială – sală de mese, finalizată în anul 2018. 

2016. Se construiește casa parohială, aflată în anul 2022 la stadiul finisajelor.

Starea patrimonială a parohiei cuprinde azi  biserica de lemn cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, o casă parohială, o sală socială  și un cimitir.